They || F.F. Liam Payne ||

Capitolul 14

Liam's pov
- De ce? o intreb ingrijorat.
- Doar...nu vreau sa te pierd.
- Dar eu nu sunt al tau. Stii ceva? Eu nu sunt al nimanui! Parintii mei sunt toata ziua ocupati, prietenii mei m-au abandonat, iar tu...cea in care am avut incredere, m-ai dat deoparte ca pe un caine. Nimic nu mai e cum era, Rowena. Asta e viata mea si o traiesc asa cum vreau, cum trebuie.
- Nu, Liam! Tu ti-o irosesti asa! Liam, nu esti ca ei, tu esti bun, inveti bine, nu te droghezi, nu alergi din pat in pat in fiecare noapte...
- Ah, deci aici voiai sa ajungi? Nu ma crezi bun pentru fetele de aici, asa-i?
- Ce? Nu asta voiam sa spun. Eu...
- Ba da! Ba da, Rowena, nu nega adevarul! Asta ai spus. Vrei sa iti dovedesc?
- Liam...
- Ai sa vezi ca toate ma vor vrea.
- Liam, stai!
O aud tipand in continuare in urma mea, insa ma pastrez pe pozitie si continui sa merg spre intrarea in casa. Muzica imi inunda urechile si simt cum bautura de mai devreme isi face efectul, provocandu-mi o stare de ameteala. Imi fac loc prin multime si ajung langa masa mare din living. Ii zaresc pe Louis si Harry impreuna cu alti cativa baieti , stransi intr-un cerc. O vad pe Amanda ceva mai departe, sprijinita de perete cu bratele incrucisate, privindu-i.
- Liam! Louis imi face semn sa inaintez spre ei si cercul se mareste atunci cand ma alatur grupului lor.
- Baieti, el e Liam! Liam , ei sunt Zayn, Josh si Mario. Cel morocanos e Harry. Sunteti in aceeasi scoala, posibil sa va cunoasteti.
- Noi ne...
- Imi pare bine de cunostinta, Liam! spune Harry brusc, intinzandu-mi mana.
I-o prind si i-o scutur usor, apoi imi concentrez atentia pe ceea ce spune Louis.
- Am vorbit si maine ajunge marfa. Un kilogram din cele noi. Sunt puternice si am zis sa nu fie totusi foarte mult, pana ne obisnuim. Liam, cat dai?
- Pai...nu stiu. De la cat de porneste?
- 70.
- Dau 100.
- Bun, Harry?
- Tot 100.
- Eu dau 95. spune Zayn.
- S-a facut. Vi le dau maine la petrecere. Acum hai, sa nu dam de banuit. Nu am pentru toti.
Ne bate pe umeri, apoi pleaca spre iesirea din casa. Simt o atingere pe umarul meu, asa ca ma intorc. Nu apuc insa sa fac alta miscare, pentru ca buzele mele sunt izbite brutal de cele ale Amandei. Sunt lipit imediat de peretele din spatele meu, iar tricoul meu este prins in pumnii ei. Ii raspund la sarut si, cu toate ca nu este la fel de dulce precum al Rowenei, continui, simtind nevoia de mai multa adrenalina. Isi coboara ambele maini in jos pe trupul meu, ajungang pe solduri si mai apoi in jos, pana pe masculinitatea mea. Strange usor, facandu-ma sa gem, apoi brusc se indeparteaza. O privesc cum pleaca spre scari si, dupa ce urca prima treapta, se intoarce spre mine si imi face un semn discret sa o urmez. Deja excitat, o urmez pana intr-o camera de la etaj. Inchide usa imediat ce intru si ma lipeste de ea, insa simt nevoia de dominatie, asa ca preiau controlul. Isi arcuieste spatele in timp ce picioarele ei sunt in jurul taliei mele si capul ii e lasat intr-o parte, gemand usor. Imi simt tricoul ridicat si mainile ei urca in parul meu. Dintr-o miscare rapida, îi indepartez camasa, lasandu-i la vedere sutienul din dantela neagra. Imi duc buzele flamand pe gatul ei, coborand apoi usor spre sani. Simt nevoia de mai mult, din nou, asa ca fara sa prelungesc momentul, o conduc rapid spre pat, aszand-o rapid. Imi deschid repede cureaua pantalonilor in timp ce ea isi dezbraca fusta din piele, ramanand doar in lenjeria din dantela neagra, iar eu in boxeri.
Se ridica pentru un moment in sezut si se intinde dupa un prezervativ de pe noptiera. Casa asta are in fiecare camera asa ceva, sau ce? Nu continui ideea, imi rulez repede prezervativul, iarAmanda tipa atunci cand intru poate mult prea brusc in ea. Maresc ritmul pana cand amandoi incepem sa rasuflam epuizati si satisfacuti, iar eu ma ridic si imi imbrac hainele.
-A fost bine! spune Amanda in timp ce imi inchideam nasturele pantalonilor.
- Mhm...
- Stai sa vezi cand va afla Rowena! Va fi neagra de ciuda! Stii, Liam, multe fete te vor, dar eu sunt prima care a avut onoarea asta!
Se ridica precum o tornada din pat si imi imbraca rapid fusta si camasa, apoi iese din camera spunandu-mi un: Ne vedem jos, iubire!
Incep sa regret ca am facut asta cu ea. Am asteptat intotdeauna fata potrivita si iata-ma satisfacand o oarecare la o petrecere. Se vede clar ca vechiul Liam a plecat. Ma bucura.

Row's pov
De cand am vorbit cu el in curte, nu l-am mai vazut, desi l-am cautat in toata casa. Unde putea sa mearga. Ma asez pe una din canapelele din living si privirea imi cade pe fata ce tocmai coboara scarile, cu un zambet imens pe fata. As fi atat de fericita daca as putea sa i-l sterg cumva, nu i se potriveste. Raman uimita cand realizez ca se indreapta spre mine, ranjindu-mi.
- Rowena...nu te-am prea vazut in seara asta.
- Nici eu pe tine.
- Posibil sa fi avut un motiv bun pentru asta. spune asezandu-i un cot pe marginea canapelei si rotindu-si o suvita din par.
- Nu imi pasa, oricum. Lasa asta, l-ai vazut pe Liam? Posibil sa fi plecat si trebuia sa vorbesc ceva cu el si...
Ma opresc atunci cand izbucneste in ras. Ce?
- De ce razi?
- Oh, Rowena, draga! Liam a fost cu mine ultimele zece minute. E atat de dur si ...chiar se pricepe, sa stii.
- Despre ce vorbesti?
-Oh, draga, dar nu iti pot spune. Au fost scene interzise minorilor ca tine acolo sus.
- Doar nu...Liam nu ar face asta, nu cu tine!
- Se pare ca nu il cunosti indeajuns de mult pe cat credeai. rade amar apoi se ridica de pe canapea, indepartandu-se.
Nu cred. Nu o cred. Liam nu ar face asa ceva cu una ca ea, ar astepta momentul si fata potrivita si ar fi ceva romantic. El nu a fost niciodata al meu, insa inima mea e bucatele acum. De ce imi face asta? De ce ma sfideaza? De ce, Liam, de ce o faci?