They || F.F. Liam Payne ||

Capitolul 12

Liam's pov
- Imi pare rau pentru cate ti-am facut, Liam, insa prezenta mea nu e chiar buna pentru tine. Nu ai nevoie de mine, asa ca iti promit ca o sa ies din viata ta. Esti un baiat prea bun, Liam! Multumesc pentru tot, dar trebuie sa iti spun ...adio!
Ma lasa cu gura cascata, singur la masa, privind-o cum iese pe usa din sticla, fara sa priveasca in spate. Asta...a fost tot? Adica...a fost ceva? Poate ca a avut dreptate, poate ca m-am inselat. De la inceput am considerat-o o "populara" normala, dar se pare ca a purtat o masca in acest timp, facandu-ma sa o vad ca pe o fata cu totul speciala. Da, m-am inselat.
Platesc nota si ies din cafenea. Vantul s-a intetit si peste tot zboara frunzele uscate ale copacilor. Totul e atat de monoton, insa doar eu ma simt rupt in doua. Am crezut-o...prietena mea, insa m-a injunghiat pe la spate. M-a jignit in fata spunandu-mi ca nu sunt bun pentru ea. Poate ca nu sunt, dar nici nu vreau sa fiu. Prietenia cu ea a fost clar o greseala.
Usa casei mele este deschisa atunci cand ajung. Imi descalt ghetele pline de noroi pe holul de la intrare si ma indrept spre bucatarie.
-Liam! Te-ai intors! Cum a fost ziua de azi?
- In regula.
- Ma bucur. Am si eu o veste buna.
-Te ascult, mama.
- Munca tatalui tau a dat roade. Toate datoriile ne-au fost platite si am mai ramas cu o suma bunicica. Poti pleca si in excursia in America acum, iar Nicola va avea camera ei, la mansarda. Totul este bine de acum.
-Super! O sa...continui sa merg la serviciu?
- Nu, datoria ta e sa inveti! De venituri ne ocupam noi. Ai sa lucrezi atunci cand iti vei termina studiile. Vei putea merge si la facultate...e minunat, Liam!
- Da, mama, stiu.
- Ai fost astazi la Rowena?
Tresar la auzul numelui brunetei, insa dau din cap in semn negativ.
- De ce? A venit la scoala?
- Nu. A gasit pe altcineva care sa ii dea temele.
- S-a intamplat ceva?
- Nu, totul e bine. Am sa merg sa invat. Multumesc pentru masa.
Urc si intru in camera mea, inchizand usa si intorcand cheia in broasa de doua ori. Da, trebuie sa fac ce faceam de obicei. Sa invat.
Nu observ cand se lasa intunericul afara, insa aud bataia ceasului din living. Nu se poate sa fie deja miezul noptii, iar eu sa nu dorm. Nu mi s-a mai intamplat, oricat as fi avut de invatat.
Zilele trec rapid, iar saptamana se sfarseste mai repede decat m-as fi asteptat. Weekend-ul mi l-am petrecut in camera mea, invatand pentru olimpiada de matematica. In dimineata zilei de luni imi iau ghiozdanul si pornesc spre statia de autobuz. Imi trebuie toata putere sa pot sa ma abtin din a ma uita in directia casei Rowenei atunci cand trec pe langa aceasta. Autobuzul soseste destul de repede, iar cand intru pe poarta liceului, toate privirile sunt pe mine. Ma prefac dezinteresat si imi continui drumul. Zaresc parul blond al lui Niall langa dulapuri, asa ca merg in aea directie.
- Buna, Niall!
- Liam...ce faci? ma intreaba pe un ton ciudat.
- Bine. Tu? Gata de o noua zi?
- Sigur.
- Unde sunt ceilalti? Nu trebuia sa ne intalnim la intrare?
- Ba da, dar...vezi tu? Ei sunt...
- Liam! Oh, Liam, dragule, ce faci?
Vocea ascutita, cea mai ascutita voce a liceului imi intrerupe conversatia cu Niall si ma face sa ma intorc spre directia din care vine.
- Oh, dragule, nu te-am mai vazut de mult! Cum o mai duci?
- Amanda? Esti bine?
- Oh, dar de ce sa nu fiu? Ce zici, stai cu mine azi la cantina? Nu cred ca vrei sa te injosesti indeajuns incat sa stai cu...tocilarii aia. Am stiut mereu ca nu esti ca ei! Deci...ce zici?
- Scuze, dar...
- Perfect, ma intrerupe, ne vedem acolo, dragule!
Se intoarce pe calcaie, mestecand vesnica ei guma roz si tinadu-si pe mana dreapta geanta din piele. E urmata apoi de prietenele ei, sau mai bine zis, catelele ei, Rox si Maya. Ma intorc robotic spre Niall si il gasesc cu privirea in pamant.
- Niall? Ce e?
- Oh, hei, Liam, frate!
Alta voce, de data asta una masculina ma face sa imi intorc privirea. Fred, liderul echipei de fotbal vine langa mine, intinzandu-si mana pentru un salut pe care i-l ofer fara sa stiu ce fac.
- Am auzit de norocul familiei tale si imi pare bine pentru voi. Stii, poti sta cu noi de acum. Grupul nostru e gata mereu pentru noi membrii.
- Multumesc, dar...
- Grozav, atunci! Ne vedem la cantina.
Ce se petrece?
- Niall, de ce se comporta toti asa?
- Au auzit de... afacerea familiei tale. Acum ca sunteti milionari...cred ca ar fi bine sa nu mai petreci timpul cu noi. Te asteapta. E sansa ta.
-Adica sa renunt la voi? Nu, nu, nu! Asta nu o voi face, bine. Acum spune-mi unde sunt ceilalti!
- La ora de biologie.
- Atunci acolo o sa fiu si eu.
Plec cu pasi apasati spre clasa de biologie si imi rotesc privirea prin clasa atunci cand intru.
Jack e in ultima banca, Jess e in a patra, Sara sta langa Marcus in a doua banca, iar Smith sta singur langa fereastra. Isi intorc toti privirile atunci cand ma observa. De ce se comporta asa? Daa acum am facut rost de bani, nu inseamna ca nu imi mai sunt prieteni, sau ca nu le mai sunt prieten.
Ora trece rapid si gonesc imediat apoi spre dulapuri. Imi las cartile si plec agale spre cantina. Imi zaresc grupul la masa unde ne asezam de obicei, asa ca imi umplu si eu tava, apoi lec spre ei.
- Hei! spun inainte sa ma asez langa Jess, ca de obicei. De ce nu vorbiti cu mine? ii intreb duoa un timp de tacere. Sa stiti ca daca am facut rost de banii aia, asta nu inseamna ca m-am schimbat sau ca ma voi schimba. Sunt tot eu.