Noapte sub clar de lună

Era noapte, cerul înstelat, lună plină și frumoasă..era o seară perfectă.
Eu și Tony stăteam pe un câmp sub ,,clar de lună" și priveam liniștiți stele și luna de pe cer.
- Ce frumoasă e seara aceasta! A zis Tony.
- Da! E de-a dreptul minunată! Apoi ne-am sărutat.
Stăteam liniștiți și fascinați de cerul înstelat când, dintr-o dată...a venit cineva.
Era..un vârcolac! Ne-a atacat. Tony încerca să mă protejeze. Eu, fără să mai stau pe gânduri am încercat să fac o vrajă. Mi-am spus: Acum, e acum!
Vraja ieșise perfect! Vârcolacul s-a rănit și a fugit.
- Wow! Putea să ne omoare!
- Da, dar noi 2 facem o echipă superbă. L-am nimicit.
- Tu, l-ai nimicit!
- Ba nu! Împreună l-am distrus! Tu i-ai distras atenția, iar eu, am executat vraja.
Am început să râdem amândoi. Am plecat spre casa.
- Am observat ceva..despre viziunile mele..nu se întâmplă tot timpul când te ating. Doar când vreau să o fac.
- Wow! Păi asta e bine. Adică suntem împreună și nu putem să nu ne atingem.
- Adevărat! Ce noroc!
Tony m-a condus spre casă. Nu după mult timp de mers am ajuns.
- Pa! Mulțumesc frumos că mai condus.
- Pa! Păi e normal așa ceva. Doar suntem împreună.
Am zâmbit amândoi. El a plecat, iar eu am intrat în casă.