Crystal ✔

Capitolul 3

- Crystal, ce crezi ca faci?!

    Mi-am indepartat repede lama de la incheietura. Din fericire bratarile inca imi ascundeau taieturile mai vechi. M-am uitat in sus, la Max. Se uita la mine agitat.

- Nimic, am gasit-o pe jos... am zis si m-am ridicat in picioare.

- Mda, desigur, ai gasit-o pe jos. 

- Vorbesc serio---

- Termina! Nu mai inventa scuze ca stiu prea bine ce vroiai sa faci. Din cauza asta ai avut ieri bandajul la mana?

    Se uita curios la mine. Isi daduse seama ca mint, insa nu aveam de gand sa recunosc. Putea spune la toata scoala si nu aveam nevoie de un motiv in plus sa fiu batjocorita.

- Nu stiu despre ce vorbesti, ii spun. Ieri m-am taiat in oglinda, ti-am zis.

   Fara ca eu sa realizez, Max imi i-a mana si imi trage toate bratarile, lasandu sa se vada toate taieturile. Incerc sa imi trag mana dintr-a lui, insa nu am reusit. El era prea puternic pentru mine. Am inceput sa ma zbat, insa el mi-a prins si cealalta mana facandu-ma sa ma opresc. Fata lui s-a apropiat de a mea si ochii lui se uitai adanc in ai mei.

- De ce faci asta? sopteste.

- Nu stiu despre ce vorbesti...

- De ce? vorbeste tare, enervat. Crezi ca nu mi-am dat seama ca tu iti faci asta?! se rasteste la mine, facandu-ma sa tresar.

   Imi era frica. Nu stiam ce sa fac. Stiam ca deja il enervasem, iar una dintre reguli era sa NU enervez baiatul cel rau. Imi era frica ca ma va rani. Mi-am inchis ochii si rasuflam cu greu. Probabil el a observat cat de frica imi era, asa ca mi-a dat drumul la maini.

- De ce? imi sopteste. Intr-o secunda el isi schimba personalitatea. Acum numai arata ca baiatul cel rau de care imi era frica, parea un baiat caruia ii pasa. 

- De ce nu? ii soptesc eu. De ce nu as face asta, cand toata scoala rade de mine in fiecare pauza, cand toata scoala isi bate joc de mine, cand Kierra traieste ca sa imi faca viata un calvar, vorbeam incet cu lacrimi in ochi.

   Max nu mai spune nimic, imi pune bratarile dinou pe mana si m-a trage cu el inspre scoala.

- Unde mergem? il intreb.

- Sa mancam. Am vazut ca n-ai mancat nimic.

    Am ajuns repede in cantina si cand am intrat toate privirile s-au intors spre noi. Mana lui inca o tinea pe a mea, iar eu stateam in spatele lui. Nimeni nu isi lua ochii de la noi, nici cand Max a inceput sa mearga spre o masa. Eu ma ascundeam in spatele lui si speram sa dispar din acest loc. Nu suportam sa fiu in mijlocul atentiei, niciodata nu am suportam. Tot timpul am preferat sa fiu fata pe care nimeni nu o baga in seama. Max insa nu avea nicio problema. Toate privirile astea nu il afecta cu nimic, si de ce l-ar afecta? El e obijnuit cu toata atentia.

    Fara sa imi dau seama Max m-a dus la o masa cu alti patru baieti. El a luat un scaun de la o alta masa si l-a pus langa al lui. S-a asezat si a spus sa ma asez si eu. Am facut ce mi-a zis, timida. Patru baieti se uitau la mine curiosi.

   Cei Cinci.

   Frica intrase in mine dinou si nu ma puteam uita altundeva decat in jos, la masa. 

- Cine dracu e ea? intreba unul.

- Crystal, raspunde Max. Drew, du-te si adu inca o felie de pizza.

   Drew se ridica de la masa si se dusa si lua o felie de pizza, fara sa mai astepte la rand. Sper ca felia asta e pentru el, pentru ca eu cu siguranta nu voi manca asa ceva. Cand s-a intors, Drew a pus mancarea in fata lui Max, iar Max a impins-o catre mine.