Crystal ✔

Capitolul 34

Max P.D.V

           Mă uitam la ea cum plângea. Uram să o văd așa, mai ales când știam că e din vina mea și mai ales când știam că este posibil că asta va fi ultima mea imagine cu ea. Trebuia să o facă conștientă de faptul că pot muri, nu voiam să sufere după mai mult. Dar, acum, când îi văd lacrimile prelungindu-se pe obrajii ei rumeniți, parcă regretam alegerea făcută. 

          Sentimentele mele pentru Crystal erau o nouă experiență pentru mine. De la moartea familiei mele, eu nu m-am mai simțit așa de... plin, completat? Iubit? Când nu era lângă mine, mă simțeam ca un puzzle cu o piesă lipsă. Eram dependent de ea, la fel cum sunt alții de droguri. Poate chiar mai rău. Ea nu realizează cât de mult ador să petrec timp cu ea, în pat, îmbrățișându-ne drăgăstos, sau când ea se cuibărește la pieptul meu. Este cel mai minunat sentiment.

- Crystal, eu...

     Te iubesc! Voiam să țip, ca toată lumea să mă audă, ca toată lumea să știe ca este a mea! Dar nu puteam. Dacă ea nu mă iubea? Atunci ce mă făceam? Plecam cu coada între picioare...

- Eu țin mult la tine.

       Imediat, i-am văzut sprânele apropiindu-se, formând o încruntătură. Dar, așa cum a venit a și plecat, iar un mic zâmbet i-a iluminat fața.

- Și eu țin la tine, Max. Foarte mult. 

       Mi-am pus buzele peste ale ei imediat, iubind sentimentul de fluturi în stomac pe care numai ea mi-l dădea de fiecare dată când eram aproape. Buzele ei erau așa de moi și delicate, nu mă mai săturam. Doar atunci când mi-am auzit numele m-am îndepărtat de ea, ducându-mă înapoi la băieți.  Lacrimile lui Crystal parcă nu mai curgeau, însă când ne-a văzut din nou, pe toți, părea zdorbită de durere. După ce ne-a îmbrățișat și și-a luat la revedere, am intrat toți într-un Jeep și am plecat. Valentino conducea, iar eu stăteam în stânga lui, Drew și Brody stăteau amândoi în spate. 

 - Băieți, încep eu, dacă nu reușesc să mă mai întorc...

- Taci mă din gură, spune Brody. Ești prost, nu te mai gândi la asta!

- Vreau doar să îmi promiteți că aveți grijă de Crystal.

-  Brody are dreptate, toți patru o să ne întoarcem acasă în sigurață, zice Val.

- Totuși, să știți că vă consider frații mei și vă iubesc, șoptesc.

        Drew râde din spate și îmi pune mâna pe umăr.

- Și noi te iubim, frate!

         Spuneau ei că totul va fi în regulă, dar eu știu mai bine. Sentimentul necunoscut din capul pieptului nu m-a părăsit nici măcar o secundă de când am acceptat să mă întâlnesc cu Alpha. Și oricât de fioros și puternic vreau ca lumea să mă creadă, nu sunt chiar așa. Alpha - el era cu adevărat un bărbat de temut, cu un munte de oameni gata să mă facă una cu pământul. 

          Când am ajuns la spitalul vechi, trei mașini S.U.V. negre, cu geamuri oglindate, erau deja parcate, una după alta în partea stângă a spitalului. Valentino a parcat mașina în partea dreaptă. Ne-am dat toți jos din mașină, iar eu am verificat arma pe care o țineam în buzunarul de la spate. M-am asigurat că aveam mai multe glonțuri. Șapte bărbați stăteau aliniați în fața mașinelor, dar unul lua toată atenția. Cel din mijloc, care era în fața lor, se uita la mine cu un zâmbet sinistru pe fața.

- În sfârșit îl cunosc și eu personal pe Max Reed, ce onoare, spune el batjocoritor, iar ceilalți bărbați au început să zâmbească.

- Pot spune același lucru, Alpha.

       Nu puteam să îl văd așa de bine, dar, prin întuneric, am putut deduce câteva trăsături. Avea niște umeri lați și niște brațe groase. Avea părul ridicat în sus, la fel ca și mine.

- Nu ești tu curajos, copile?

- Tu vorbești, pun pariu că n-ai nici douășcinci de ani!

        Îi răspundeam cât de sarcastic puteam, pentru că voiam să îi arăt că nu îmi e frică de el, că am tupeu și se pare că am reușit. Eram gata să acționez oricând. Alpha continua să îmi pună întrebări stupide iar răspunsurile mele erau la fel. Fără să îmi dau seama, a ajuns mai aproape de noi și acum îl puteam vedea mai bine. Culoarea părului era întunecată, dar ochii lui erau o culoare deschisă. Îmi putea da seama, după expresia feței, că începea să se enerveze.

- Reed, am o întrebare mai personală. Ce mai face iubita ta?

- Ce treabă ai tu cu ea? mă răstesc la el.

        Răspunsul ei a fost doar un râs ironic.

- Ar fi păcat dacă ceva i s-ar întâmpla, bărbatul din stânga lui spune.

          Inima mi s-a făcut cât un purice la gândul că ea ar putea fi rănită. Dintr-o dată, nu mai îmi puteam găsi cuvintele și m-am uitat la Brody, cerându-i ajutorul.

- Ce dracu tot spui acolo? Dacă fata pățește ceva---

- Voi nu puteți face nimic! țipă Alpha. Voi sunteți aici și nu o puteți ajuta.

- Unde e? îl întreb eu, încercând să îmi păstrez calmul. Nu prea reușeam...

- Nu-i așa că ai vrea să știi? Din păcate, nu îți pot spune.

        Îmi țineam mâna pe pistol, gata să îl scot și să îl folosesc pe nenorociții ăștia, să le arăt că s-au pus că bărbatul greșit. Dar, nu am mai apucat, o mașina neagră a venit cu viteză spre noi și a parcat chiar în fața noastră. Apoi, surprinzându-ne pe toți, tatăl lui Crystal, domnul Cooper, a ieșit din mașină, alături de Bobby. Uimirea mea era mare, dar eram oarecum rănit că Crystal m-a trădat, spunându-le lor despre mine. Iar faptul că ei sunt aici, înseamnă că știu despre mine și despre Alpha. Domnul Cooper și Bobby au venit spre noi, punându-se în fața noastră.

- Gata joaca, strigă tatăl lui Crystal. Alpha, a început, însă nu a mai continuat când s-a uitat la Alpha. Ce dracu cauți tu aici?!

      !@!@!@!@!@!

Am fost foarte ocupată, de aia nu am mai putut scrie și posta până acum. Îmi pare rău că nu răspund la toată lumea când mă întreabă când pun ”next”, dar nici eu nu știu sigur și nu pot răspunde chiar la toată lumea, dar EU POSTEZ PE PERETELE MEU de multe ori și acolo mai spun când mai scriu sau de ce nu pot scrie. 

Am trecut de 1.000 de fani! MULȚUMESC MULT! :*  love you all