Mergeam prin holurile scolii ca o fantoma. Imi faceam loc prin gramada de elevi care se uitau cu amuzament la mine si parca inotam prin rasetele lor batjocoritoare. Imi tineam cu greu lacrimile care amenintau sa cada, insa pur si simplu imi scuturam capul si incercam sa evit totul.
Eu deobicei vin in ultimele minute la scoala sa numai prind toti elevii pe holuri, insa in dimineata asta am plecat mai devreme pentru ca mama mi-a spus ca Max vroia sa ma duca dinou la scoala, insa eu nu am vrut. Nu vroiam ca toti ceilalti sa aibe un alt motiv sa se uite la mine urat. Mai ales ca Max era foarte dorit de multe fete din scoala. Majoritatea fetelor. Nu as vrea ca niste psihopate sa ma ameninte.
Mi-am continuat drumul spre dulapul meu si mi-am luat cartile de care aveam nevoie. Din fericire primele doua ore nu le aveam cu Max, asa ca m-am relaxat putin. Mi-am strans cartile la piept cand am intrat in clasa si cei prezenti au inceput sa chicoteasca. Am incercat sa ii ignor si m-am asezat in prima banca, asteptand sa vina profesorul.
Nu dupa foarte mult timp Max a intrat pe usa incordat si rasufland greu. Cand m-a vazut pe mine parca s-a linistit. A venit si si-a pus cartile in banca de langa mine, care era deja ocupata de o alta fata, insa ea, cand a vazut ca Max si-a pus cartile acolo si le-a luat pe ale ei si s-a mutat in alta banca, iar el s-a asezat zambind acolo. S-a intors spre mine.
- Hei…credeam ca i-am spus mamei tale sa iti spuna ca te duc eu la scoala azi, spune el incrutandu-se.
Am inghitic in sec.
- N-am mai vrut sa-sa astept… am…am plecat s-sigura.
Inca ma mai balbaiam cand vorbeam cu el, de frica. Imi era frica ca daca spuneam ceva gresit ma trezeam intr-o balta de sange, cu ambulanta pe drum.
- O-kay, a spus cu o pauza intre litere.
Nu aveam chef de vorba, mai ales cu el. Stiam ca majoritatea fetelor din clasa se uitau la noi si le puteam simti privirile ucigase in spatele meu. Mi-am adus aminte ca Max nu aveam primele doua ore cu mine.
- M-Max? soptesc eu, iar din fericire el ma aude si se intoarce spre mine. Tu ce faci aici?
- Um…la scoala?
- Nu, aici, la ora asta. Stiu c-ca primele doua o-ore nu le aveam cu t-tine.
- Pai directorul mi-a schimbat toate orele ca acum sa le am pe mojoritatea cu tine.
- Poftim? zic dintr-o data, fara sa imi dau seama.
- Din cauza chestiei cu meditatia… a zis ca e mai bine asa iar mie unu’ nu prea mi-a pasat.
Fara sa mai apuc sa zic ceva profesorul intra in clasa si isi incepe lectia. Eu am fost atenta toata ora si ma mai uitam din cand in cand la Max care se holba prin profesor si cine stie la ce se gandea, pentru ca se vedea de la o posta ca nu era atent.
Cand cloptelul s-a auzit mi-am strans cartile, insa cand am vrut sa ies din clasa profesorul mi-a spus sa astept, ca are ceva de vorbit cu mine. Cand elevii au iesit m-am dus la catedra.
- Crystal, am vorbit si cu ceilalti profesori ai tai si toti am observat ca ceva nu este bine cu tine. Esti mai palida in fiecare zi si slabesti mult… Tu mananci? Totul este in regula acasa?
- Da domnule, mananc. Si acasa este foarte bine. Nu este absolut nicio problema.
- Si la scoala? Se intampla ceva?
- Nu, imi scutur capul.
-Sigur?
- Va asigur ca nu se intampla nimic iesit din comun domnule. Daca se va intampla ceva, veti fi primul care va afla, ii spun, incercand sa zambesc.
CITEȘTI
Crystal ✔
Teen Fiction#1 în Ficțiune Adolescenți Crystal Cooper este fata cuminte, tocilara fără prieteni pe care toată lumea o batjocoreşte. Max Reed este băiatul rău, care umblă doar cu grupul lui şi nu acceptă ca alții să îl vorbească de rău. Sunt total diferiţi, şi...
