Nu ma mai puteam opri din plans.
Frica a pus stapanire pe mine si simteam cum numai puteam sa respir. Aveam o senzatie de ameteala, de instabilitate. Cativa stropi de transpiratie imi curgeau de pe fata iar palmele imi erau ude. Tremurand, m-am dus cu pasi micuti pana la canapea, stiind ca picioarele nu mai aveau sa ma tina prea mult. Max a venit imediat si s-a pus langa mine. I-am studiat fata si am vazut cat de ingrijorat era. Habar nu avea ce mi se intampla.
- A-Atac de pa-pani-ca, am reusit sa soptesc.
N-am mai avut atacuri de panica de ani intregi. Daca acum sunt atat de sensibila, cand eram mai mica ma speriam de orice zgomot. Asta era un motiv pentru purtarea lui Justin. El incerca sa fie cu mine mereu, sa se asigure ca eram bine.
- Ma duc sa iti aduc un pahar cu apa.
Fara sa ma lase sa spun altceva, Max a fugit in bucatarie si s-a intors dupa cateva secunde cu un pahar de apa. Cand a ajuns langa mine mi-a intins pahar. Eu mi-am ridicat mana, sa il iau, insa tremuram asa de tare, eram sigura ca imi va pica din mana. Din fericire, Max a observat si mi-a dus paharul la gura. Am luat doua inghitituri si m-am indepartat. El a pus paharul pe masa din fata noastra si s-a pus langa mine, luandu-ma in brate. Mi-a soptit cuvinte linistitoare dar , dupa cateva minute, a inceput sa imi cante o melodie pe care eu o stiam prea bine: Hero de la Enrique Iglesias .
Cuvintele ieseau perfect din gura lui, iar vocea era mai mult decat superba, se potrivea cu acest cantec. Niciodata nu as fi ghicit ca Max are o asemenea voce. Fiind atat de atenta la cantec, nici nu am observat ca m-am oprit din plans si din tremurat. M-am apropiat mai mult de el, linistindu-ma in bratele lui. Am stat asa cateva minute, eu fiind lipita de el, iar el catandu-mi niste versuri din diferite melodii.
- Esti bine acum? sopti.
- Da.
I-am ascultat bataile rapide ale inimii pentru cateva secunde, pana cand el a rupt tacerea.
- Stii ca trebuie sa vorbim despre asta. Nu putem evita subiectul pentru mult timp.
- Stiu.
A mai stat putin pe ganduri.
- Trebuie sa te invat sa te lupti. Daca eu nu voi fi langa tine - ceea ce va fi putin probabil - trebuie sa stii sa te aperi. Oricum de acum inainte nu te voi mai lasa singura. Ori vei fi cu mine ori cu unul dintre baietii tot timpul. Nu mai pleci din fata ochilor mei.
- Sunt de acord cu tine. Acum hai sa mergem sa facem temele, am rzis, plecand din imbratisarea lui, indreptandu-ma spre camera lui.
Max a ras.
- Stii ca ala era doar un pretext sa te vad, nu?
Am rosit imediat, insa l-am ignorat si am intrat in camera lui, el urmandu-ma. Mi-am pus cartile pe birou si m-am asezat pe scaunul lui.
- Hai sa incepem.
- Oooh, sper ca nu vorbesti serios! spuse el, aruncadu-se in pat.
- Ridica-te lenesule! Hai sa terminam odata cu asta!
Bosumflat, s-a ridicat din pat si a luat un alt scaun si a venit langa mine. Am inceput sa facem temele, mai bine zis sa fac, pentru ca el doar statea langa mine si se juca Candy Crush pe telefon, insa nu m-a deranjat. Stiam ca el habar nu avea ce faceam acolo.
Am terminat temele dupa doua ore. Am decis sa plec acasa, chiar daca Max a protestat. Desi era deja noua seara, tot ce vroiam sa fac este sa fac o baie si sa dorm.
Nevrand sa mai plec pe usa, am deschis geamul de la camera lui si am vazut ca geamul meu era deschis. In doar cateva secunde eram in camera mea. Mi-am luat la revedere de la Max, spunandu-i ca ne vom vedea dimineata.
CITEȘTI
Crystal ✔
Teen Fiction#1 în Ficțiune Adolescenți Crystal Cooper este fata cuminte, tocilara fără prieteni pe care toată lumea o batjocoreşte. Max Reed este băiatul rău, care umblă doar cu grupul lui şi nu acceptă ca alții să îl vorbească de rău. Sunt total diferiţi, şi...
