Crystal ✔

Capitolul 4

- Vino dupa mine.

   Intru imediat in casa si ma iau dupa el. Mergem pe scari si intram in prima camera. Presupun ca e camera lui, pentru ca arata ca o camera tipica de baiat. Nu era extrem de dezordonata ca in filme, insa nu era nici cea mai curata camera pe care am vazut-o. Un pat mare statea in mijlocul camerei, iar toata mobila era de lemn. 

   Nu mai fusesem in camera asta de mult timp si mi-a fost dor de ea. Aici statuse si Adam iar eu imi petreceam mult timp cu el. Eu nu vroiam sa ies din casa pentru ca ceilalti se luau de mine, asa ca Adam a decis sa stea in casa cu mine. El nu vroia sa iese cu ceilalti prieteni ai lui ca sa stea cu mine. 

   Dintr-o data il vad pe Max fluturandu-si mana in fata mea. Am clipit de doua ori, mi-am scuturat si i-am zambit fals.

- Ce e? il intreb in soapta.

- Ai plecat din lumea asta pentru un minut. Acum hai odata sa terminam asta, n-am toata ziua la dispozitie! imi spune nervos si se arunca in pat. 

   Nu stiu ce l-a apucat, el nu a fost niciodata asa cu mine si sincer ma speria mai mult cum ma speria prezenta lui. Cometariul lui a fost parca un cutit care mi-a intrat in inima. L-a zis parca cu atat de multa ura, ca si cum ar zice 'Iesi dracu din casa mea, tocilara ratata ce esti!' in alte cuvinte. Si nu mi-au placut. Daca nu vroia sa il meditez, de ce a cerut asta?

   Mi-am dat jos zambetul fals pe care il purtasem de cand intrasem in casa lui si nu am lasat o alta emotie sa imi stea pe fata. M-am asezat la biroul lui si mi-am scos cartile.

- Cu ce incepem? il intreb.

- Mate?

    Mi-am scos caiete si mi-am luat cartea. Max si-a luat un scaun si s-a asezat langa mine. Am inceput sa ii explic exercitiile pe care le faceam acum in clasa, iar el parea sa se prinda. Dupa jumatate de ora de explicat l-am lasat pe el sa faca trei exercitii singur si dupa ceva timp si-a dat caietul sa il corectez. Spre surprinderea mea toate au fost corecte. L-am felicitat si am propus sa facem urmatoarele exercitii.

- Oh nu, mi-a ajuns pe ziua de asta, s-a plans intinzandu-se in pat, punandu-si mana la ceafa pentru a-si tine capul ridicat. Mana lui s-a incordat, iar muschii se vedeau foarte bine.

- Pai atunci ma duc acasa, ii spun, incepand sa imi strang cartile.

- Nu, nu, mai stai! Hai sa ne cunoastem putin! a zis repede, ridicandu-se din cap si pu

- Trebuie sa plec acasa...

- Hai, mai stai putin!!! se roaga de mine, insa numai imi da timp de gandire ca ma trage in pat. M-am indepartat de el cat am putut si am ajuns ca eu sa stau in coltul patului, iar el in celalt colt. Se uita la mine amuzat.

   E bipolar sau ce? Cand am venit la el mai avea putin si ma dadea afara, acum ma roaga sa stau? Si eu nu inteleg de ce il ascult.

   Poate de frica.

   Da, asa e. De frica.

- Hey M-Max...? 

- Da?

- Te rog sa numai spui despre... zgarieturile mele... soptesc timida.

- De ce nu? Parintii tai nu stiu?

- Parintii mei? Nu, desigur ca nu stiu ca ma tai, de ce le-as zice ceva de genul asta?

- Pai si mai stie cineva inafara de mine? intreaba iar eu imi scutur capul imediat. Dar nu inteleg de ce faci asta? 

- Tu n-ai vazut ce mi se intampla la scoala? 

- Da' dar de ce?

- Ma cunosti doar de doua zile si te astepti sa iti zic povestea mea? ii spun scuturandu-mi capul. Te inseli!