Supune-mă!

Capitolul 7: Răspunsuri...

Dominik pov.

Mă trezesc cu o durere insuportabilă de cap. La dracu'! Iar am dat-o în bară! Mi-am tras-o cu cățeaua de Eve în camera lui Kim. Acum sigur vrea să mă castreze.

Mă ridic de lângă Evelyne și merg să o caut pe Kim. Oricum Evelyn se descurcă şi ştue regula. Pleacă imediat ce se trezeşte.

O caut peste tot, dar n-o găsesc. Doar un loc mai e, dar nu are cum... Ba are cum! E în camera mea. Acum, teoretic aș fi fost nervos că a îndrăznit să intre aici, dar când am văzut-o în tricoul meu, ghemotoşită în pat cu perna în brațe și cu buzele ușor întredeschise,îmi venea să îi spun cât de rău îmi pare, în timp ce o sărut tandru. Când mă așez lângă ea și mângâi obrazul, tresare și oftează ca un copil mic.

- Mamă, tată..., spune ea,în somn. Te rog, te rog... haide fă-o! Ucide-mă! Doar, te rog, nu le fă rău! spune și începe să plângă. Imediat am luat-o în brațe și am pupat-o pe frunte.

- Gata, Kim... şşş... A fost un coșmar.
Îmi ia tricoul în pumnii ei mici și plânge ca un copil mic și neajutorat. Mă întreb ce a visat și ce e cu părinții ei.

- M-ai rănit tare! spune ea și suspină. De ce nu mă lași să plec? întreabă în timp ce se uită în ochii mei. Are cearcăne, a plâns toată noaptea din cauza mea.

- Pentru că nu pot, Kim. spun și vreau să mă uit la mâinile ei, dar le retrage. Îmi dau seama că ceva nu e în regulă și îi prind mâinile și sunt șocat de ce a făcut din cauza mea. Mici liniute drepte pline de sânge uscat îi împânzesc mâinile.

- Kim, iartă-mă! spun aproape plângând.

- Nu am de ce... adică ai și tu nevoile tale. Oricum asta e casa ta. Deși nu înțeleg de ce mă mai ții, adică e clar că tu ai nevoie de cineva cu experiență, nu de o virgină proastă.

- Niciodată, dar niciodată să nu mai spui așa ceva despre tine, clar? Și nu am nevoie de o curvă, ci de tine si de inocența ta. Adevărul este că aseară m-am îmbătat și nu mai știam ce făceam. Promit că nu o să mai beau și că atunci când va veni timpul îți voi răspunde la toate întrebările. îi spun și o sărut tandru.

- Bine... apropo pot să primesc un laptop şi țigări? întreabă şi mă surprinde prin faptul că își poate schimba stările emoționale cu o ușurință nemaiîntâlnită. Mă derută, dar mă intrigă.

- De ce? o întreb.

- Vreau să am de lucru şi simt nevoia de nicotină. spune ea.

- Laptop da, ţigări nu.
Oftează şi se îmbufnează.

- Mă duc să mă schimb, spune.
- Să știi că arăți mult mai bine în hainele mele, spun răgușit, iar ea își dă ochii peste cap și iese din cameră.

Kim pov.

După ce am ieșit din camera lui, m-am gândit în continuu la ce voi face mai departe. Măcar acum pot să aflu mai multe despre Dominik... Dominik... ei bine o să aflu. Cât despre țigări, se rezolvă...

Sunt îmbrăcată într-o pereche de blugi rupți, negri, un tricou și o jachetă de piele tot neagră, iar în picioare, iubiții mei bocanci negri. Îmi place să port negru. Cineva m-a întrebat dacă asta e culoarea mea fericită, iar eu i-am spus că nu știu ce e aceea fericire.

Am coborât șî l-am văzut pe Dominik:

- Hei, Dominik! Ce faci azi?