Supune-mă!

Capitolul 10: Surprize şi durere

Sunt atât de fericită! De-abea aştept să îi spun lui Dominik că sunt însărcinată.
Mă îndrept spre biroul lui, unde este şi Christian.
- Nu îi voi spune, Christian! Strigă Domink, iar eu aştept să se calmeze puțin.
- Dar trebuie... Nu o mai poți minți până la nesfârșit! Spune Christian foarte calm.
- Nu nu îi voi spune că eu i-am omorât părinții! Că eu am fost acel dealer! Că eu mi-am bătut joc de mama ei! Spune Dominik, iar eu dau buzna, deja plângând.
- Cum ai putut? Monstrule! Spun cu inima sfâşiată.
- Kim, nu ştiam! Spune el şi începe să plângă, vrând să se apropie de mine.
- Nu te apropia! Te urăsc! Spun şi arunc testul. Încep să fug spre garaj, urcându-mă pe motor, pornind în trombă.
Sunt pe motor de peste două ore şi decis să mă opresc la o pensiune. Norocul meu că nu mi-am uitat telefonul si că sunt încălțată cu bocancii cu care am ajuns la conac. Ei au un compartiment secret unde îmi țin cardul şi documemte de identificare sau alte chestii importante.
Mi-am luat o cameră pentru a mă putea odihni. Decid să îl sun pe Justin să vină după mine.
- Justin, vii să mă iei?
- Da. Ce s-a întâmplat? Unde eşti?
- Barcelona. La penisunea Hostal Alogar. O să îți povestesc totul când vii. Da?
- Bine. Iau primul zbor spre tine. Pa.
- Pa.
Acestea fiind spuse, adorm plângând.

Dominik pov.

Mă doare sufletul. Am pierdut-o definitiv. Plâng ca un copil după ea şi mă rog să se întoarcă, chiar dacă ştiu că nu o va face.
- Dominik, cred că ai vrea să vezi asta. Spune Christian si îmi arată un test de sarcină. E pozitiv!
- La naiba! Spun.
- Trebuie să o găsim până nu face vreo prostie.
- Haide. Spun şi ies grăbit pe uşă.

Kim pov.

- Mi-a fost aşa dor de tine! Spun şi îl iau în brațe pe Justin.
- Şi mie de tine, prichindel! Spune el, alintându-mă cu vechea mea poreclă.
- Vreau înapoi acasă, în New York. Ai luat bilete de avion?
- Da. Cred că ar trebui să plecăm. Spune el şi mă sărută pe frunte părintește.
- Este în regulă dacă îți povestesc totul când suntem în avion?
- Sigur. Haide! Spune el şi mă prinde blând de mână.
Am ajuns acasă şi i-am povestit tot lui Jus. Este fericit pentru copil, mai ales că vreau să îl păstrez, dar îl urăște pe Dominik la fel de mult cum o fac şi eu.
- Te las să te odihnești. Spune el.
- Bine.

După 3 luni

Aceste 3 luni au trecut al naibii de greu! Nu exista noapte în care să nu îl întreb pe Justin dacă nu vrea să doarmă cu mine, din cauza coşmarurilor pe care le-am avut. În mintea mea se tot repetau cuvintele şi sentimentele trăite atunci când am aflat cine este criminalul părinților mei. Imediat după ce am ajuns acasă, am contactat un psiholog şi încet, încet am scăpat de coşmaruri. Înaite aveam crize de plâns, dar acum sunt mult mai bine.
Burtica mi-a crescut destul de mult, iar medicul spune că micul suflețel din interiorul meu este bine. Peste câteva luni voi putea afla şi sexul copilului, dar eu aş dori să fie o surpriză, aşa că de-abea aștept să nasc. Justin de comportă foarte frumos cu mine şi îmi face toate poftele. Am aflat că şi-a găsit un loc de muncă stabil. Lucrează la o firmă de avocatură uriașă. În seara asta mă voi duce cu el la o întâlnire a firmei.
- Eşti gata, surioară?
- Da. Spun eu şi îmi netezesc pentru ultima dată rochia mea albastră, care este destul de lărguță, dar totuşi permite într-o oarecare măsură să mi se vadă burtica.
- Bine atunci. Haide...sau mai bine spus haideți! Spune el, iar eu chicotesc la remarca lui adorabilă.
- Vai, dar ce dulce eşti tu! Spun în timp ce urc în maşină.
- Ştiu, nu? Spune el cu un glas pițigăiat, iar eu încep să râd cu lacrimi.
Ajungem destul de rapid la întâlnire, iar Justin îmi tot face cunoștință cu tot felul de colegi.
- Kim, trebuie să ți-l prezint pe şeful meu. Spune Justin serios, iar eu aprob din cap. Domnule Black... Spune Justin spre un bărbat întors cu spatele. Bărbatul se întoarce, iar inima mea se opreşte, apărându-mi lacrimi în ochi când îl văd pe Dominik de braț Sandra. Nici nu bag în seamă strigătele adresate mie, pentru că imediat fug afară şi încep să plâng în hohote.

Dominik pov.

Când am văzut-o pe Kim, nu am putut descrie sentimentele pe care le-am simțit. Imediat cum a început să fugă, am fugit şi eu după ea până afară.
- Kim... Spun abea şoptit.
- Nu! Nu o fă! M-ai rănit destul! Nu te-ai săturat?! Nu mai spun nimic, doar o iau în brațe, nebăgând în seamă protestele ei. Stau aşa câteva secunde, iar apoi o sărut dulce. Îmi răspunde la sărut şi ajungem să ne sărutăm amândoi cu dor, în timp ce fiecare dintre noi plângem.
- La naiba, Kim! Numai la tine şi la copil m-am gândit în ultimele luni. Te iubesc! Nimeni şi nimic nu poate să îmi schimbe sentimentele față de tine!
- Dar se pare că Sandra poate... Spune şi începe să plângă din nou.
- Kim, nu este ceea ce crezi tu... Trebuia să vin neapărat însoțit de o parteneră... Îți jur că nu am facut nimic cu ea, mai ales că tu îmi porți copilul. Spun şi îi pun mâna pe pântec, simțind cum micul suflet se mişcă sub mâna mea.
- Oricum nu contează asta Domink. Nu o să te pot ierta pentru ce mi-ai făcut. Spune ea.
- Bine, atunci. Dar înainte vreau să te uiți în ochii mei şi să îmi spui că mă urăşti şi nu vrei să mă mai vezi niciodată. Daca faci asta, nu îmi vei mai auzi numele.

Kim pov.

Când a pus mâna pe pântecul meu, am simțit cum puiul de om din mine începe să mişte. Dar m-am săturat să lupt, deci trebuie să găsesc forța să îi spun acele cuvinte. Inspir şi expir zgomotos. Mă uit în ochii lui şi încep să spun:
- Dominik, te-am iubit... Ba nu, te iubesc, dar m-am săturat să lupt. Eu ştiu la fel de bine ca tine că noi nu putem avea un viitor împreună. Îmi pare rău că am ajuns să te iubesc ca o proastă şi îmi pare rău că am rămas însărcinată cu tine. Acum copilul meu va creşte fără tată. Te rog, te implor pleaca! Nu vreau să te mai văd niciodată! Spun şi dau din nou frâu liber lacrimilor.
- Îmi pare rău că te-am rănit, Kim. De iubesc! Spune şi pleacă plângând. Nu a apucat să meargă nici 100 de metri, din cauză că eu am căzut pe jos din cauza copilului, care a început să se zbată.
- Ahhh! Strig şi îl văd pe Dominik cum fuge spre mine. Imediat cum mi-a pus mâna pe pântec, durerea a încetat.
- Se pare că cineva are alte planuri. Spune el zâmbind cu lacrimi în ochi. Te implor Kim... Încă o şansă! Spune el blând, întimp ce îmi mângâie burtica.
- Nu ştiu... Dar sunt obligată să stau cu tine, din cauza copilului. Mă voi gândi, promit! Spun şi îi evit privirea.
- Bine... Spune el trist. Acum hai acasă. Cu siguranță eşti obosită. Am făcut ochii mari când a spus "acasă", adică se refera la casa mea a a lui?! Sper că nu a făcut ce cred eu...
Am urcat la el în maşină şi i-am trimis un mesaj lui Justin să nu se îngrijoreze.
- Haide. Spune Dominik în timp ce îmi ține uşa blocului.
- Mulțumesc, dar sunt însărcinată, nu invalidă. Spun rece. Urcăm cu liftul până la ultimul etaj, unde este apartamentul matrimonial. Ajungem în fața unei uşi negre pe care e gravat cu scris mic "Familia Black". Am făcut ochii mari când mi-am dat seama că apartamentul l-a cumpărat pentru noi.
Întru în apartament şi dau de o sufragerie superb decorată.
- Dominik? Spun oarecum nesigură, când văd un inel superb pe măsuța de cafea. M-am apropiat de el şi am observat că are o piatră superbă în centru.
- Da? Spune el.
- Spune-mi adevărul. Zic făcând referire la inel şi apartament.
- Adevărul e că...

Hey, îngerilor! Ce faceti?
P.S. La media este Kim cu bebe!