Supune-mă!

Capitolul 11: Inimă sau rațiune?

N/A: Citiți nota de sfârșit a autorului!
- Adevărul e că...înainte ca tu să afli cine este criminalul părinților tăi, eu am cumpătat apartamentul acesta pentru noi. Ştiam că atunci când te-aş cere, tu ai vrea să fii aproape de Justin, deci am luat apartamentul pentru a sta în el, până ar fi fost gata casa noastră. Cât despre inel, a fost al mamei mele...vroiam să ți-l dau ție. Inelul este important pentru mine, la fel cum eşti şi tu, tot pentru mine. Spune el plângând. Încep să plâng, în timp ce pic în genunchi.
- Doare! Doare foarte tare! Şi problema este că nu ştiu ce să fac. Inima îmi spune să te iert, dar rațiunea îmi spune să te uit. Problema este că am încercat să te uit, dar nu pot! Spun şi îmi pun mâna pe pântec, încercând să liniștesc suflețelul, care acum este mai agitat ca niciodată.
- Kim, ascultă-ți inima. Spune el blând şi începe să vorbească cu micul suflețel. Gata, scumpo! Nu vrei să o răneşti pe mami, nu? Spune el blând în timp ce îmi mângâie burta. Deodată se linişteste totul, iar eu sunt mai energică decât de obicei.
- Domink? Ai spus scumpo? Îl întreb mai fericită ca niciodată.
- Da. De ce? Stai, tu nu vroiai să afli sexul copilului, nu? Of, iar am dat-o în bară! Spune el vizibil nervos.
- Nu...este în regulă! Spun şi îi dar în brațe, fără să conștientizez ce fac. Dar cum? Întreb eu.
- Pot să vorbesc cu ea, iar ea poate vorbi cu mine. Spune el şi se uită în ochii mei.
Încep să casc. Dominik mă duce în dormitor, spunând ca s-a făcut târziu şi trebuie să dorm. M-a întrebat dacă este în regulă să dormim în acelaşi pat, iar eu nu ştiu de ce l-am lăsat. Probabil din cauză că mi-a fost atât de dor de el. Dar nu ştiu ce să fac...Să îi mai acord o a doua şansă? Da, mai acordă-i o şansă! Spune o voce în capul meu. Era o voce de fetiță. Ce era această voce? Sunt eu, mami! Fetița ta. Atunci îmi apare un zâmbet uriaș pe chip. Dar cum? Fiindcă sunteți amândoi lângă mine, acum pot să vorbesc cu amândoi. Acum...Culcă-te, mami. Nu pot să dorm din cauza gândurilor tale. Plus că trebuie să fii odihnită mâine, când îi vei acorda lui tati a doua şansă. Nu mai spun nimic, doar las somnul să își facă treaba.

Dominik pov.

După ce a adormit, i-am lipit spatele de abdomenul meu şi i-am pus mâna pe pântec, imediat simțind o mică mânuță cum se lipeşte de a mea.
Chiar aş vrea să îmi acorde în o o şansă, iar dacă o va face, aş vrea să o întreb dacă ar vrea să se conecteze cu mine pentru totdeauna.
Ma trezesc mai devreme ca prințesele mele, aşa că decid să le pregătesc micul-dejun. Fac două căni de cafea şi nişte clătite cu fructe, cum ştiu că îi plac lui Kim.
- Bună dimineața! Spune ea mai veselă ca de obicei.
- Bună dimineața! Dar ce este cu atât de multă veselie astăzi? Întreb, neputând să mă abțin din a zâmbi şi eu.
- Aseară, am vorbit cu cineva mic. Spune ea şi arată spre burtică.
- Să înțeleg că vei accepta propunerea micuței? Spun eu dând sugestiv din sprâncene.
- Stai? Tu de unde ştii? Spune ea mirată.
- Sunt conectat cu gândurile micuței... Doar cu gândurile micuței. Spun trist.
- Dominik, ce vrei să spui? Zice confuză, punându-mi mâna pe umăr.
- Eu... Adevărul este că eu mă pot conecta cu tine. Odată ce mă voi conecta cu tine, voi şti unde eşti, ce gândeşti şi ce simți. Spun eu în timp ce mă uit în ochii ei.
- Şi ce implică această conectare?
- Eu te voi muşca, iar tu vei bea o mică cantitate din sângele meu. Spun eu, cu o oarecare speranță.
- Atunci, ce mai aştepți? Spune ea şi începe să râdă.
- Adică... Spun eu, dar nu mai apuc să continui, din cauză că ea mă sărută sălbatic. Sunt puțin şocat de gestul ei, dar imediat îi răspund.
Îşi dă părul la o parte, dezvăluindu-şi clavicula. Eu mă uit din nou la ea pentru a care aprobarea, iar ea dă ușor aprobator din cap. Mă apropii de ea, îi inspir parfumul, iar apoi o muşc, gustând puțin din sângele ei. Acea un gust aparte, ceva nou. Nu am mai întâlnit niciodată acest tip de sânge. Nu îmi pot sa seama ca grupă are, ceea ce este foarte ciudat. Mă opresc cu greu, apoi mă muşc de încheietura mâinii şi îi dau să bea puțin sânge, ea acceptâdu-l bucuroasă.

Kim pov.

Sunt atât de bucuroasă! Am decis să îl iert. Nu mi-a mai rămas decât această opțiune şi m-am decis să o încerc. Adică, eu sunt Kim Hunter! O adevărată luptătoare. Dacă mă va mai răni o dată, va pierde orice şansă de a-l mai ierta.
Când m-am conectat cu el m-am simțit atât de bine. Cum sângele lui mi-a atins papilele gustative, simțeam că nu mă mai pot opri. Vroiam mai mult, mult mai mult.
- Te iubesc! Mereu o să te iubesc! Spun şi îl sărut.
- Te voi iubi mereu! Spune el, dar momentul este întrerupt de telefonul său. Iubito, trebuie să merg la firmă. Cea de avocatură. Nu voi lipsi mult, ok?
- Sigur, du-te! Spun şi îl sărut dulce.
Pleacă din apartament şi mă duc să îmi fac un ceai. Mulțumesc, mami! Te iubesc! Spune fetița mea. Şi eu te iubesc, scumpo! Spune vocea lui Dominik?! Da, draga mea. Cum? M-am conectat cu tine, deci sunt în mintea ta. Să înțeleg că poți şti când am chef de joacă? Da. De ce? Nu! Nici să nu îți treacă prin minte! Prea târziu. Haide, Dominik... Trebuie să plec să îmi caut nişte port-jartiere roşii. Mă gândeam să fie mai strâmte... Sau mai bine un corset? Hmm... Dar dacă corsetul îmi este mic, atunci îmi va presa sânii atât de tare! Domink, tu nu ai poftă de o acadea? Sau mai bine nişte căpşuni cu frişcă... Yum! La naiba, iubito! M-ai excitat ca dracu'! Îmi pare rău iubitule, dar astea sunt consecințele.
Se aude soneria şi merg către uşă să o deschid. Când văd cine mi se înfățișează, rămân mască.
- Sandra?! Strig surprinsă în cel mai prost sens.
- Da, da. Ascultă aici, târfo! Spune ea şi mă trânteşte cu spatele de perete, imobilizându-mă cu o mână, cealaltă fiind prea ocupată să mă strângă de gât. Dacă te mai atingi de Dominik al meu, vei spune pa lumii ăsteia, la fel ca şi progenitura care o numeşti tu copil! Din cauza ta nu s-a mai atins de mine, nici când săream pe el la propriu. Nu îmi pasă ce faci, dar vreau să se întoarcă la mine! Clar? Apropo, ăsta a fost primul şi ultimul advertisment! Spune ea şi dispare. Când pe jos din cauza durerii provocate de cuierul care mi-a intrat în omoplat. Dominik! Spun înainte să leşin.
Mă trezesc buimacă, încercând să mă ridic, dar durerea din omoplat este prea năucitoare.
- Dominik? Spun încet.
- Nu. Sunt Chris. Dominik e in drum spre casă. Spune el, în timp ce vine cu un Advil şi un pahar cu apă.
- Mulțumesc. Spun şi îi zâmbesc uşor.
- Nicio problemă, pitic. Nu te-am mai văzut de mult. De 3 luni, nu?
- Cam aşa... Nu îmi vine să cred că o spun, dar mi-a fost dor de tine. Spun şi îl iau mâna întra-mea.
- Of, măi pitic. Te-ai schimbat mult. Spune el şi arată spre burta mea. Şi te-ai îngrășat mult. Spune el şi eu încerc să mă abțin din râs, din cauză că m-ar durea prea tare omoplatul.
- Ok. Am mai multe întrebări. Cum ai ajuns aici sau mai bine zis, cum ai ştiu că sunt rănită, de ce te comporți ca un frate cu mine şi spune-mi te rog că sufletul meu e bine. Spun şi expir zgomotos.
- Hai să vedem: Dominik a ştiut imediat, din cauza chestiei ăleia cu conectatul, mă comport ca un frate cu tine din cauză ca din prima clipă când te-am văzut am ştiut că eşti sora pe care am vrut-o, dar nu am primit-o şi fetița ta este bine. A vorbit cu Dominik cât tu erai leşinată.
- Mulțumesc din tot sufletul. Spun şi mă îmbrățişează. Dacă ți-aş spune că te iubesc ca pe un frate, la fel cum îl iubesc pe Justin, celeălat frate, te-ai supăra?
- Nu, pitic. Şi eu te iubesc.
După un timp a venit şi Dominik şi efectiv era disperat să vadă dacă eram bine.
- Dominik, eu m-am gândit şi ştiu de ce Sandra a făcut ce a făcut. Spun eu uitându-mă în ochii lui.
- De ce?
- Ea... ține la tine şi o doare că ea nu înseamnă nimic pentru tine. De aceea m-a amenințat pe mine, dar nu i-a făcut nimic copilului. Ea ştie că te-ar pierde definitiv. Ea te iubeşte, Dominik. Spun şi îi văd expresia şocată.
- Dar cum? Adică eram numai prieteni cu beneficii. Adică, da am încercat să fim împreună, dar nu am putut şi ea ştie că tu eşti sufletul meu pereche.
- Ea nu are suflet pereche?
- Ba da. Toate ființele au un suflet pereche, doar că ea nu l-a găsit încă.
- Şi o ființă poate avea destinate mai multe suflete pereche?
- Din câte ştiu eu nu. Spune el nedumerit. Haide la somn. Eşti obosită şi este 23:47.
După mica discuție ne-am culcat, eu încercând să adorm, după ce m-am gândit la o soluție să îi găsesc Sandra sufletul pereche.

Bună, dragilor! Cum au fost sărbătorile? Sper că ați primit ce ați dorit şi sper să vi se îndeplinească toate dorințele pentru noul an!
Oricum, ştiu că ar cam trebui să editez tot ce am scris, dar nu am timp. Probabil că o voi face după ce voi termina cartea.
Am şi eu o rugăminte...se poate să votați după ce citiți? Şi mă poate ajuta şi pe mine cineva cu un creator de coperți? Am o nouă idee de carte care se cheamă... Doar nu credeați că o să vă spun cum se numeşti, nu? O să vă anunț când o public.
P.S. La media este inelul mamei lui Dominik. Nu e frumos? Şi mi se pare că are un aer magic, dacă pot spune aşa.