Supune-mă!

Capitolul 15: Fiica ta?!

Kim pov. (N/A Vedeți clipul de la media. E legat de Kim.)

Întuneric deplin. Linişte deplină.
- E cineva? Strig eu, putându-se auzi ecoul prelung. Merg uşor şi deodată îmi apare o uşă neagră, cu nişte inscripții aurii. Mă îndrept spre uşă şi ridic uşor mâna spre ea. O ating uşor şi se aude un bătut uşor.
- Intră! Aud o voce groasă, masculină, pătrunzătoare. Deschid uşa şi dau de flăcări. Prind curaj şi deodată flăcările dispar, creeându-mi o alee.Încep să aud şoapte care mai de care.
- Cine eşti? Întreb bărbatul din fața mea.
- Lucifer! Spune relaxat.
- Şi eu de ce sunt aici?
- Unde?
- În Iad.
- Din cauză că mă plictiseam şi vroiam să îmi bat joc de cineva.
- M-ai omorât, în situația în care am un copil şi tu crezi că o să scapi?! Urlu eu şi el ajunge trântit de perete.
- Exact! Spune şi dispare, lăsându-mă într-un abis negru.
Nu ştiu de cât timp sunt aici, dar nu ai suport! Vreau să îmi văd fetița. Vreau să îmi văd sufletul pereche şi prietenii. Trebuie să fac ceva să ies de aici.
- Lucifer! Strig tare, iar vocea mea se răsfrânge într-un ecou prelung.
- Mă căutai, draga mea? Întreabă el din spatele meu.
- Da. Vreau să aflu două lucruri. Îl informez hotărâtâ.
- Şi primul ar fi...?
- De ce am ajuns eu aici?
- Din cauza mamei tale.
- Poftim?! Ce tot îndrugi acolo?
- Mama ta s-a pus cu cine nu trebuie, când nu trebuia.
- Ascultă aici, Drace'! Nu îmi pasă ce joc joci tu aici, dar vreau să ştiu tot aici şi acum! Eu nu sunt una din păpușile tale, pe care le schimi când vrei, clar? Urlu eu în timp ce îi trag una pe care să o țină minte toată viața sau ce o avea el.
- Scumpo, cred că ar trebui să mă asculți până la capăt şi să te calmezi. Acum, ia un loc. Spune şi observ că suntem în biroul lui. Fac întocmai şi aştept să înceapă.
- Ămm, Lucifer? Vrei să începi naibii? Întreb iritată.
- Totul s-s întâmplat cu foarte puțin timp înainte ca tu să începi să exişti. Eu şi mama ta eram împreună de mult timp. Eu o iubeam pe ea şi ea pe mine. Eu i-am dăruit multe, iar ea mi-a dăruit cel mai prețios lucru al unei femei:inocența ei. După un timp, au apărut simptomele unei sarcini. Întradevăr, ea era însărcinată cu mine, dar totul a fost dintr-o greşeală. Când am aflat că voi fi tată, am fost cel mai fericit, dar trebuia să îi spun adevărul espre mine. Despre ce sau cina sunt eu cu adevărat. Când a aflat adevărul, probabil că s-a speriat şi s-a despărțit de mine. După un timp am văzut-o cu tatăl tău. Erau fericiți. Aveau o fetiță. Aş fi vrut să merg la ea să îi spun cât de mult o iubesc, dar nu vroiam să o mai fac să sufere. Termină el, iar eu încă procesez informațiile.
- Stai...deci tu...tu, Lucifer, stăpânul Iadului, eşti tatăl meu?
- Da, Kim! Crede-mă, chiar dacă ai fost o greșeală, eu m-am bucurat şi mă bucur.
- Dacă eşti tatăl meu, nu înseamnă că nu ar fi trebuit să mă omori?
- Nu, scumpo! Tu ai murit datorită sarcinii, dar eu te-am adus aici pentru a putea să îți dau puterile pe care le stăpâneşti.
- Poftim? Nu înțeleg. Spun nedumerită.
- Nu crezi că fiica lui însuşi Lucifer, are avantaje? Ah, da, după ce îți voi sa puterile, tu va trebui să înveți să le stăpâneşti şi de fiecare dată când vei avea nevoie de ajutor, doar strigă-mă. Spune şi zâmeşte.
- Asta înseamnă că mă pot întoarce?
- Doar nu crezi că îi voi curma fericirea fiicei mele, nu?
- Mulțumesc! Spun şi îi sar în brațe plângând.
- Acum, imaginează-te în locul unde vrei să ajungi...şi nu uita cheamă-mă oricând. Spune şi mă pupă pe frunte părinteşte.Mă imaginez lângă Dominik.
- Dominik? Îl strig eu. Eram în apartament.
- K-Kim? Nu eşti o iluzie? Spune şi îl văd cu lacrimi în ochi.
- Nu! Spun şi îi sar în brațe. Mă uit în ochii lui şi îl sărut pasional. Te iubesc! Îi spun.
- Te iubesc! Dar cum?
- E o poveste lungă...Spun si oftez.
- Si mi-o vei spune?
- Nu acum. Acum mi-a foame. Spun şi mă îndrept spre mini-frigiderul unde Dominik îşi ține sângele. Nu ştiu de ce, dar vreau sânge, mult sânge.
- Iubito! Acela e sânge! Spune speriat Dominik şi se îndreaptă spre mine.
- A, a, a! Nu te-a învățat nimeni că nu e frumos să furi. Spun în timp ce mă depărtez de el, cu un zâmbet drăcesc pe față.
- Kim, ce e cu tine? Întreabă speriat.
- Haide să îți povestesc. Spun eu si mă aşez la el în brațe cu un pahar de sânge. Totul a început când mi-am pierdut cunoştința. Am ajuns în Iad. M-am întâlnit cu Lucifer, care am aflat că e tatăl meu.
- Poftim?! Strigă revoltat.
- A fost împreună cu mama, ea a rămas însărcinată cu el, iar ea când a aflat ce este el cu adevărat, s-a despărțit de el. Spun eu uşor dezamăgită pentru faptele mamei.
- Scumpo, tu de fapt ce eşti?
- Nu ştiu, dar ştiu cum să aflu. Tată! Strig eu, iar în fața mea apare Lucifer.
- Scumpa mea, deja ai dat de greu? Întreabă Lucifer curios.
- Nup. Dar vroiam să îți prezint logodnicul meu şi să aflu ce sunt eu de fapt.
- Ah, logodnicul tău! Şi cine eşti tu tinere? Întreabă Lucifer.
- Dominik. Spune el şi dă mâna cu Lucifer.
- Crede-mă ştiu cine eşti şi tot ce ai făcut. Dacă îmi mai răneşti unicul copil, nu vei mai apuca ziua de mâine, clar?
- Lucifer! Strig eu revoltată. E ciudat că m-am obişnuit atât de repede cu ideea că el a tatăl meu. Oricum nu îmi pasă prea mult.
- Draga mea, de ce m-ai chemat?
- Ce sunt eu?
- Ce este şi logodnicul tău.
- Poftim?! Strig eu şi Dominik deodată.
- Un demon nu poate fi creat, poate fi nascut. Spune Dominik.
- Ea a fost născută. Spune Lucifer şi dispare.
- Argh! M-am săturat să facă asta! Strig eu şi arunc cu ceva în perete.
- Calm.
- Unde îmi e fetița?
- Cu Sandra şi Chris. Au ieşit la plimbare.
- Cheamă-i. Îl îndemn eu. Sunt nerăbdătoare să îmi văd suflețelul.

Scuze! Nu mă omorâți. Ştiu, scurt.
P.S. La media, Lucifer. ♡♡♡