Supune-mă!

Caplitolul 5: De ce eu?

Dominik pov.

- Iubitule, ce caută târfa de sclavă în brațele tale? întreabă curva mea preferată cu care obișnuiesc să îmi petrec nopțile.

Am avut o relație cu ea la un moment dat, dar am ajuns prieteni cu beneficii.

Deodată o simt pe Kim încordânu-se. Clar că e nervoasă sau geloasă? Sincer mă încântă ambele opțiuni.

- Ce vrei, Sandra? o întreb nervos.

- Oh, haide iubitule, înțeleg că am lipsit, dar chiar atât de jos? Haide, îți dai seama că e o curvă? întreabă.

Înainte să clipesc o văd pe Kim deasupra lui Sandra rupându-i extensiile.

- Tu ești curvă! Nu eu sunt aia care e tăvălită peste tot! Dacă ultimul care ţi-a tras-o nu a fost destul de bun nu înseamnă că sunt eu de vină! țipă şi îi trage o palmă, apoi un pumn, dar nu știu cum Sandra o trântește de perete în timp ce îi rupe brațul.

- La dracu'! țipa Kim.

- Sandra! urlu şi tresar amândouă. Afară, acum! continui.

Merge spre usa sau ce a rămas din ea, dar se oprește. Un cuțit îi era înfipt în abdomen. Se pare că mica mea Xena știe să arunce cu cuțite. Continuă să mă uimească pe zi ce trece. Sandra se îndreaptă spre ea, dar nu știu când apucă să îi înfingă tocul prea ascuțit în abdomen. Atunci o iau pe sus și o scot afară, asigurându-mă că îi rup fiecare oscior de cățea pe care îl are.

Mă duc în bucătărie și o găsesc pe ea, sufletul meu, căzută pe jos, inconștientă, cu o baltă de sânge ce o înconjoară.

Kim pov.

Mă trezesc cu o durere de cap groaznică. Încerc dă deschid ochii, dar sunt orbită de o lumină puternică. Mai încerc o dată și de data asta reușesc.

- Dominik...? spun mai mult şoptit.

- Da, da, aici sunt! spune cu disperare în glas. Se aşează lângă mine pe pat şi mă ia în braţe.

- Ce s-a întâmplat? întreb în timp ce mă uit în ochii lui care sunt roşii şi injectaţi. A plâns? Ai plâns? continui să îl întreb.

- Ce? Nu..., spune dar pot să îmi dau seama că minte.

- Nu mă minţi. De ce te prefaci că îți pasă?

- Cum adică? întreabă nedumerit.

- Oh, haide! spun și mă ridic, încercând să ignor durerea mare din abdomen. Nu te preface! Știu că mă vrei numai în pat! Dar nu înțeleg de ce eu?! De ce? spun și încep să plâng. Abdomenul mă doare din ce în ce mai tare și cad pe jos, dar sunt prinsă de două brațe mari.

- Pentru că te iubesc..., e tot ce mai apuc să aud.

Mă trezesc buimacă și văd că sunt singură în cameră. Poate e mai bine așa. Oricum am renunțat la planul meu de revedere, pentru că știu că nu am șanse. Mă ridic din pat și observ că nu mai simt nicio durere. Mă duc să fac o baie ca să mă relaxez puțin.
După baie mă uit la ceas și văd că e ora 23:00. Ies din cameră și îl văd pe Dominik cu o sticlă de coniac în mână.

- Stăpâne? întreb nesigură.

Se întoarce și rânjește la mine. Sparge sticla si mâna plină de cioburi se vindecă? Asta e ciudat. Sunteți bine? continui. Nu spune nimic, doar mă trântește de perete și începe să mă sărute sălbatic, mușcând prea tare.

- Au..., oprește-te! spun. Încerc să îl lovesc dar nu pot. Sunt trântită pe o suprafață moale. Patul? Cum am ajuns aici?

- Dă-mi drumul! țip.

- Îți voi da după ce ți-o trag. spune și mă sărută pe buze sălbatic, dar nu într-un mod romanic, dacă pot spune așa.

- Nu vreau! urlu și de data asta îl lovesc.

- Ce ai spus, târfă?! urlă și îmi dă o palmă, apoi un pumn și tot așa până sunt plină de sânge.

După asta pleacă din cameră, lăsându-mă plângând. Stau așa trei ore, până când decid să mă ridic. Îmi curăț rănile și încerc să nu plâng mai mult. Sunt obosită, deci când mă pun în pat adorm imediat.

Dominik pov.

Mă trezesc mahmur. Ce dracu' s-a întâmplat noaptea trecută? Deodată imagini cu Kim plângând îmi apar în minte. Ce am făcut?!

Mă îmbrac repede și mă uit la ceas. E ora două. Fug la ea în cameră. Deschid ușa și pupilele mi se dilată. E dezbrăcată, dar nu e asta... e plină de vânătăi pe trupul ei mic și firav, iar fața ei e plină de răni și vânătăi. Ochii îi sunt umflați, deci a plâns toată noaptea din cauza mea. Cât de cretin pot fi? Când mă vede tresare și se îmbracă repede, dar văzând durerea și tristețea din ochii ei.

- Kim, eu... îmi pare rău! spun încet.

- E în regulă, stăpâne. spune mai încet, evitând să mă privească. Mă apropii de ea și îi prind bărbia să se uite la mine, dar ea tresare din nou, iar inima mea se scufundă și mai mult.

- Știu că sunt un bou, un cretin, un nemernic, orice vrei tu, doar vorbește cu mine! spun disperat, ceea ce și sunt.

Am ajuns în două luni, dintre care una a dormit-o, să fiu dependent de ea. Nu știu dacă ea simte ce simt și eu, dar mi-aș dori să stiu dacă și ea simte ce simt și eu pentru ea: pură iubire. Când mă uit la ea plânge. Mă apropii de ea, simțindu-mă împins de o forță misterioasă. Când îi ating buzele cu ale mele o fac cu frică. Spre surprinderea mea nu numai că îmi răspunde înapoi, ba chiar îl adâncește. După ce niciunul dintre noi nu mai are aer, îi spun:

- Dacă ai ști ce însemni tu pentru mine...

- Stăpâne...

- Dominik, spune-mi Dominik. îi spun cu dragoste.

- Dominik, eu... nu știu ce simt. Nu știu cum se simte să iubești, nici ce e iubirea. Singurul sentiment pe care îl știu e ura.

- Atunci te voi învăța eu. Sincer să fiu nici eu nu am știut ce e, până când a venit un înger și mi-a luminat calea. îi spun, iar ea roșește, știind că mă refer la ea.

Hey! Ce faceți? Sper că vă place noul capitol.
Aștept comentariile voastre.
P.S. La media e Sandra. Probabil o știți drept Allison, dacă nu mă încurc, din Pretty Little Liars.
Love you, guys!