Nu mai vreau să fiu aici. Şi înţelegi de ce spun asta. Nu mai sunt întreagă. Îmi lipsesc atâtea părţi din mine, pe care nu am cum să le mai recuperez. Unele sunt moarte, îngheţate, altele încă mai trăiesc, dar nu atât de aproape de mine încât să fac ceva să le recuperez.
Şi tu eşti o parte din mine. Singura încă în viaţă. Unde să te mai caut, suflete?
Te-am căutat în tot ce a mai rămas în mine, dar rămăşiţele pe care ai încercat să le fixezi de atâtea ori în ultimele luni nu mai corespund teoriilor pe care le-ai învăţat la şcoală. Nu-ţi mai corespund.
Te-ai schimbat, m-am schimbat. Şi nu mai recunosc nimic. Totul s-a pierdut. Sau poate nu a existat niciodată. Şi chiar şi aşa, e posibil să-ţi visezi viaţa ani la rând? Pentru că eu am făcut-o, deşi e posibil ca şi asta să fie o iluzie. Pe care nu o merit.
M-am îndreptat de atâtea ori către tine cu intenţia de a-ţi spune că încă te iubesc. Şi nu am putut decât să închid ochii în faţa ta. Şi inima, de asemenea.
E doar un joc, ai ştiut mereu asta. Şi ai continuat să minţi că o să fim împreună, că acum înseamnă eternitate şi că fiecare zi va fi aceeaşi poveste de iubire. Promisiuni, încercări, aparenţe. Le-am încercat pe toate. Senzaţiile pe care nu le vei mai trăi niciodată. Pentru că numai iubirea implică asta. Şi cum ai mai putea iubi din nou când ştim prea bine că nimic din ce crezi că posezi nu-ţi mai aparţine?
Te-ai dăruit unui străin. Şi ai crezut că vei ajunge să-l cunoşti. N-ai avut limite atunci când a trebuit să plângi, să strângi în braţe, să oferi săruturi, să muşti fără remuşcare buzele şi pielea omului care ţi-a dat naştere pentru a doua oară. Totul este despre tine, suflete. Despre lupta pe care nu o vei câştiga niciodată. Se presupune că ar trebui să lupţi cu cineva, dar cine e dispus să câştige în faţa unui muritor? Şi mai ales, în faţa unui portret al tuturor greşelilor posibile? Nici măcar tu nu te poţi lupta cu tine. Ţi-ar părea rău să distrugi singurele nimicuri care te mai ţin în viaţă. Eliberează-te de trecut. Şi de tine, de actualul tu, pe care încerc să-l apreciez. Dar nu voi reuşi, niciodată n-am reuşit să apreciez deplorabilul, oricât de multă frumuseţe ar ascunde în decădere şi eşec.
