Diferențe ilegale

Incep emotiile

      Fir-ar..

- Lucrezi aici ? o intreaba Sehun pe Alexa

- D.. Da.

- Oau . Andie stie?

- Nu..

- Ce ? Oau din nou.. Si cand ai de gand sa-i spui?

- Despre ce vorbiti ? intreaba tata nelamurit

- Alexa e angajata dumneavoastra?

- Da. 

- Ok.. Plec , mi-a facut placere, domnule Ahn , spuse si se intoarse spre usa de la intrare vrand sa plece, dar ii da o ultima privire dezamagita Alexei 

- La revedere , Sehun! zise tata zambind . Condu-l, fiule.

- Nu e nevoie , multumesc.

      Acesta iesi din casa cu pasi lenti , in cele din urma si din curte . M-am intors spre Alexa care pleca inapoi in bucatarie la ordinul tatalui meu fericit de aparitia noului meu prieten. O urmaresc.

- Esti bine ? o intreb ingrijorat

- Da. E in regula.. spuse uitandu-se in frigider

- Intoarce-te.

- De ce? zise inca intoarsa spre frigider

      O apuc de umar si o intorc spre mine . Aceasta isi tinea capul in jos , nelasandu-ma sa-i vad fata.

- Ridica-ti capul. 

- Lasa-ma , spuse cu o voce tremuranda

      Era clar ca plangea. Imi maresc ochii uimit si o strang in brate lasandu-mi capul pe umarul ei. Tresare mirata si ma impinge usor.

- Ce.. Ce faci ?

- Lasa-ma sa stau asa..

      Nu spune nimic si isi lasa mainile in jos incetand din a ma mai impinge. Isi rezemase capul de umarul meu si lasa ca lacrimile sa-i curga pe tricoul meu , plangand silentios. Imi inchid ochii involuntar savurand mirosul ei dulce . Nu era de parfum , era un miros natural . Parul ei moale prins in coada imi atingea obrazul drept, iar dintr-o data simt cum tricoul imi este strans usor de mainile ei firave. Ma simteam precum protectorul ei. Asa puternic.. Aparatorul. Salvatorul. Cel care ii e alaturi mereu. Insa adevarul nu este asta. Sunt doar un ratat ce nu-si poate exprima sentimentele in fata ei , un idiot ce a gresit prin a uita de ora de lucru a Alexei si cea in care Sehun era in aceasta casa. Sunt vinovat pentru lacrimile ce acum imi udau tricoul. Eu sunt vinovatul tristetii ei.

- E vina mea , imi pare sincer rau, spun inca avand ochii inchisi

- Nu , nu e . Nu te ingrijora pentru asta , voi rezol...

- Nu mai vorbi. Nu mai spune ca totul e in regula atunci cand plangi. Promit ca voi rezolva situatia.

- Eu doar.. Nu vreau ca Andie sa afle de slujba aceasta. Vazandu-ma in aceasta situatie umila s-ar ingrijora si nu vreau sa se gandeasca la mine asa . Are multe probleme cu parintii ei nu pot sa spun ca o inteleg , fiindca nu inteleg. E singura mea prietena.. Chiar imi pare rau ca o mint , dar..

      Ma despart lent de trupul ei si o privesc uimit.

- Plangi pentru ca esti ingrijorata de prietena ta ? Serios? Totul a fost pentru ca Andie sa nu fie ingrijorata pentru tine? 

       Isi coboara privirea si isi sterge cu mana dreapta obrajii uzi. Ii apuc incheietura mainii sale ridicate si ma apropii brusc de fata ei facand-o sa se zguduie putin si sa se uite speriata in ochii mei. Pentru o secunda fetele noastre erau atat de apropiate , a mea fiind putin mai sus. Inghit in sec si o sarut rapid , departandu-ma putin de buzele ei , simtindu-i respiratia . Imi deschid ochii si imi musc buza inferioara usor. O sarut inca o data dupa care ii dau drumul si ma intorc cu spatele tragand aer in piept. Ma intorc din nou spre fata ce-si atingea buzele cu degetele sale uitandu-se rapid in mai multe directii.