Mergând pe drum...mă gânde.am la tot ce sa întâmplat. Oty şi Rebeca au murit, Mădălin a rămas în casa aceea.
-Unde mergem? (Vlad)
-Unde apucăm...poate găsim o cabană în pădure şi vom sta acolo. (Eu)
-Ce faci acolo? (Ana)
-Nimic...important. (Eu)
Nici nu am apucat să îi mai zic ceva..şi îmi ia agenda.
-Nu pot să cred! De ce nu ai zis nimic? Doar suntem cele mai bune prietene? Sunt superr poeziile care le scrii. (Ana)
-Nu sunt wow...dar nah. (Eu)
-Ia stai...despre cine e poezia: "Iubire imposibilă"? (Ana)
-Ei da? Mă ştii tu pe mine să îmi placă de cineva? Ideea aia mi.a venit pe moment...(Eu)
-Ţie cumva îţi place de Vlad? (Ana)
-Nu..(Eu)
-Să zicem că te cred. (Ana)
-Ano trebuie să îți zic ceva! Sper că o să mai putem fi prietene! (Eu)
-Nu mă speria...spune. (Ana)
-Eu când eram mai mică...omoram oameni...şi acum o fac...am doar sentimente de ură...urăsc pe toată lumea în afară de tine, Vlad, Roly, Mădălin, Loredana şi Annabelle. Nu e din cauză că sunt satanistă. Nu mă pot opri...uneori vreau să mor...nu ştiu ce e cu mine. (Eu)
-Ştiu cum e...şi eu acum 2 ani am omorâto pe verişoara mea..Deci nu am de ce să mă supăr. (Ana)
-Nu degeaba suntem cele mai bune prietene. (Eu)
-Dar tu ai şi gânduri de sinucidere? (Ana)
-Uneori...uite vezi mâna stângă? (Eu)
-Da..Doamne cum ți.ai făcut tăieturile? (Ana)
-Cu cuţitul şi lama! (Eu)
-În halu ăsta? (Ana)
-Da..îmi place să îmi fac singură rău.. (Eu)
Înainte să mai zică Ana ceva...era....
Buu...suspans.! :)))
Cum vi se pare? :3
