În sfârşit voi afla m-ai multe despre Hornbach. Dar trebuie să aştept, Roly este primul.
-Păi să începem. Am 15 ani, asta o ştiți, părinții mei au murit când eram mic, şi pe mine m-au crescut bunicii, nu am ştiut cum este să ai o mamă, un tată care să îți fie model. Nu prea am avut relații şi chestii din astea şi iubesc să mâ droghez. C-am asta ar fi.
-Wow cât de tare. (Hornbach)
-Acum urmează Ana.
-Nu prea am ce să zic, am 16 ani, sunt m-ai nebună de fel. Despre familie ar fi..tata a murit acum 2 ani şi mama s-a recăsătorit şi am un frate vitreg de 10 ani. Şi îmi place să fac vrăji.
-Uh, acum Vlad.
-Păi ar fi multe de zis. Am 17 ani, vând droguri, nimic nou, părinţii mei sunt divorțaţi, mama este prostituată, iar eu stau cu tata, trăim din vânzările drogurilor. Îmi plac fetele, unii pot spune că sunt ch iar curvar, dar dintre toate pe ea o iubesc cel mai mult. Sper să ştie. C-am asta ar fi.
-Hornbach sau Rikki? (Ana)
-Vreau să fiu ultima.
-Ce ar fi de zis? Să începem, am 16 ani, sunt m-ai ciudat, mulți mă fac fraier pentru că am avut doar 2 relaţii şi nu mă fut. Despre părinți ar fi..Au murit într-un accident de maşină, aşa mi-a spus bunicul, nu i-am cunoscut. Locuiesc cu el de la vârsta de 3 ani. M-a crescut greu dar bine.
Am fost internat l-a spitalul de nebuni pentru că aveam vedenii şi vorbeam singur, m-ai tare am înnebunit acolo. După 1 an de stat am ieşit, şi am aflat că bunica a murit. Am fost bătut până am intrat în comă, a fost o perioadă grea, dar am trecut peste. Îmi place să meditez mereu şi să merg în locuri pustii.
-Acum Rikki, abia aştept să aud. (Roly)
-Începutul..am 16 ani, nu am prea mulți prieteni, mă droghez ocazional, mă tai m-ai mereu. Părinţii mei se droghează m-ai mereu, nu le pasă de mine, pot să mor că nu ar observa, îi interesează doar dacă m-ai au de fumat. M-am dedicat lui Luci pentru că lui chiar îi pasă şi are grijă de mine. Iubesc să mă merg în păduri şi cimitir.
-Rikki, ne vei avea mereu pe noi, v-om fi lângă tine. (Vlad)
-Ce bine, aşa ne-am descărcat. (Eu)
Mă uit la fețele lor, sunt deprimați, trebuie să fac cumva să îi înveselesc.
-Copii ce ziceți să mergem prin pădure? Poate găsim capătul. (Eu)
-Ce idee bună. (Roly)
Parcă li se luminează fața. Îi iubesc nu aş vrea să păţească ceva.
Şi începem drumul...
Ce ați aşteptat. Cum vi se pare? =]
