Aventuri printre demoni

Capitolul 8

"Trădarea s-a sprijinit întotdeauna pe ruda ei umilă, făţărnicia." 

  Aceste cuvinte îi loviră pe toţi cu puterea unui ciocan şi îi lăsară cu gura căscată şi cu o frică uriaşă în suflet. Alex nu ştia ce să facă, să fie speriat sau curajos, aşa că rămase la fel de nemişcat precum o statuie.

- Aşa cum ne aşteptam cu toţii, războiul se apropie de final. Chiar dacă Întunericul ne-a pus la zid şi ne-a distrus trupele, familiile şi prietenii, noi vom fi cei care vor câştiga acest război, cu ajutorul legăturilor care ne-au ţinut în viaţă, dar şi cu ajutorul lui Alex, arma noastră secretă.

Toţi începură să strige de bucurie şi să aplaude. Alex îşi reveni şi începu să aplaude şi el, dar un sentiment de vinovăţie şi de ruşine îl cuprinse într-o secundă.

- Şi încă ceva: din cauză că timpul ne presează am hotărât să vă eliberăm puterile ajungând la nivelul în care începeţi ucenicia, iar cei care deja au ajuns la acest nivel vor mai primi doar un nivel în plus deoarece eliberarea puterilor tuturor va consuma foarte multă energie.

- Dar eliberând atâta putere nu-i va ucide pe cei slabi? interveni Sebi mâhnit.

- Poate fi periculoasă atâta putere, dar nu fatală. răspunse Nicolae calm. În cel mai rău caz vor avea greţuri şi ameţeli. Acum că tot vorbesc, vreau să vă spun, pentru cei care încă nu ştiu, că aducerea la acest nivel va trezi demonii care vă oferă puterile şi cu care trebuie să vă înţelegeţi pentru a dobândi abilităţi noi. Atât am avut de spus. Mult succes tuturor!

- Acum că am lămurit totul, să începem. continuă Lightstorm calm.

Maeştrii îndreptară mâinile spre masa de oameni din sală şi eliberară puterile tuturor şi aşa cum spusese şi Nicolae, unii dintre cei din sală erau ameţiţi sau le era rău.

- Acum este ora 19:00. Aveţi fix 24 de ore să faceţi ce vreţi, după care vom porni contraatacul împotriva Întunericului. Plecarea se face din faţa acestei săli. Liber!

Sala se goli foarte repede. Toţi plecară, înafară de Alex, care încă era şocat de anunţul făcut şi nu ştia ce să facă.

- „Eşti bine?" întrebă Light.

- „Da..." răspunse Alex, ezitând.

- „Nu te cred." interveni Dark. „Dacă ai fi bine ai merge să-ţi petreci ultimele 24 de ore cum vrei tu. S-ar putea să nu mai ai aşa ocazie."

- „Nu-l speria. Va trăi şi se va bucura de viaţă după lupta de mâine."

- Eşti bine? întrebă Radu, punându-i mâna pe umărul lui Alex.

- Da...

- Super! Eu mă duc să-mi petrec ziua în lumea oamenilor şi mă întrebam dacă vrei să vi şi tu.

- Da. Am lipsit 1 zi de acasă deci probabil că prietenii mei sunt îngrijoraţi.

- Eu nu cred. Vezi tu, timpul nu trece la fel în cele 2 lumi. Astfel că o oră aici este echivalentul unui minut în lumea oamenilor.

- Ce?! Vrei să spui că dacă plec în lumea oamenilor nu mai am decât 24 de minute?

- Da.

- Şi tu ce faci acolo?

- Mă duc să mănânc o pizza şi să beau un suc, poate pentru ultima oară. Te-aş sfătui să fi sigur pe ce vrei sa faci. Ceau!

Radu plecă, iar Alex se uită cum se depărtează şi se hotărâse să meargă să se întâlnească cu prietenii. El se întoarse acasă şi le trimise mesaje prietenilor lui din lumea reală propunându-le să se întâlnească în par, dar toţi îi răspunseră că sunt ocupaţi cu temele. El se întristă dar nu vroia să-şi petreacă ultimele minute decât într-un loc pe care îl cunoştea. Plecă în parc şi începu să se plimbe, simţindu-se îngrozitor că nu poate să-şi ia rămas-bun de la prietenii cu care a crescut. După 10 minute se aşeză pe una din băncile vechi ale parcului şi se uită în jur. Era o zi minunată în care copiii se jucau, păsările cântau şi soarele nu se grăbea să apună. Plimbându-se cu privirea prin parc, Alex văzu 3 copii, de nici 10 ani, care se bucurau împreună de acea zi şi îl cuprinse nostalgia şi totodată regretul.