Aventuri printre demoni

Capitolul 9

  "Există diferenţă între justiţie şi răzbunare."  

  Ucenicii se ridicară şi plecară mai departe spre uşa apărută la câţiva metri de ei. Ajunşi în faţa ei, s-au calmat, au tras aer în piept şi, deschizând-o, au trecut prin ea. Au ajuns pe o platformă uriaşă de beton, înconjurată de întuneric. Ajuns în marginea ei Alex rămase uimit: se aflau la o înălţime incredibilă astfel încât nu i se vedea baza.

- Prieteni, nu putem să plecăm de aici! spuse Alex, uimit.

- Aşa este! se auzi vocea unui tip.

Când Alex se întoarse a văzut în cealaltă parte a platformei un bărbat mare plin de muşchi, chel şi care ţinea pe umărul lui o fetiţă cu părul lung şi roşu. Erau doi dintre copiii Întunericului.

- Tu trebuie să fi Alex, nu? întrebă bărbatul, calm şi serios.

- Depinde. Cine întreabă? întrebă Alex, batjocoritor.

- Dă-mi voie să mă prezint: eu sunt al 10-lea fiu al Întunericului, Yami. (=întuneric)

- Şi eu sunt a 10-a fiică a Întunericului, Satiria von Darkness, dar toţi îmi spun Sati.

- Deci v-a trebui să lupt cu toţi fii lui până ajung la Întuneric? întrebă Alex, nervos.

- Nu-ţi voi răspunde la alte întrebări până când nu-mi răspunzi la întrebarea mea. răspunse Yami, calm.

- Aşa este. Numele meu este Alex şi sunt conducătorul ucenicilor.

- Bine. Acum, răspunsul la întrebarea ta este nu. Toţi fii, cu excepţia primului fiu şi al primei fiice, au primit ordin să plece la atac.

- Parcă voi eraţi numerele 10. Ce căutaţi aici?

- Avem o treabă personală cu tine. Vrem să răzbunăm moartea surorii noastre pe care ai ucis-o!

Toţi îl priviră uimiţi pe Alex. Nimeni nici nu ştia despre ce era vorba.

- Eu nu am omorât pe nimeni în toată viaţa mea. Despre cine vorbeşti?

- Despre iubita noastră soră, Ştefania.

Toţi ucenicii aşteptau cu sufletul la gură răspunsul lui Alex. Acesta era calm şi parcă cuvintele şi acuzaţiile lui Yami s-au lovit de el ca de un zid.

- E adevărat... spuse Alex, calm şi rece.

- Deci recunoşti că ai ucis-o, criminalule! strigă Yami, enervat de atitudinea lui Alex.

- Cum spuneam, e adevărat că am luptat cu sora voastră, dar nu am omorât-o.

- Nu direct, dar învingând-o ai declanşat furia tatălui nostru care a exterminat-o. Şi cum pe „iubitul" nostru tată nu-l putem ataca, răzbunarea va fi asupra ta! strigă Yami îndreptând palma spre Alex. „Zona de război"!

Câmpul începu să tremure şi a apărut un circuit strălucitor.

- Sati, ai grijă ca ceilalţi să nu intervină. spuse Yami, calm.

- Dar şi eu vreau să mă răzbun! răspunse fata, supărată şi nervoasă.

- Nu va fi nevoie, interveni Alex. Prieteni, vreau să mă lăsaţi să-l zdrobesc de unul singur.

- Dacă asta vrei, nu vom interveni. spuse Ştefan.

- Dar nu mai are energie după ultima luptă. interveni Roxana, nervoasă şi revoltată.

- Trebuie să avem încredere în el. Ştie ce face. o calmă Ştefan aşezându-se între fete şi câmpul de luptă.

- Deci vrei răzbunare, nu? îl întrebă Alex pe Yami, zâmbind fals, încercând să ascundă durerea pe care o simţea.