Nobody here

Redescoperirea

Nu mai fusesem fericita de foarte mult timp. Acum, nici nu imi mai aduceam aminte de cine am fost in trecut. Zambeam, ma simteam vie si eram fericita doar datorita lui.
Dupa ce am mai stat putin in intunericul noptii am hotarat sa mergem in camera de hotel. Dar fix cand am ajuns, totii ochii erau pe noi si ne-au intampinat cu multe tipete si aplauze:
-Ei,ati facut in sfarsit si pasul asta! Spunea Aly fericita.
-Ti-am spus eu,fraier esti daca nu ii spui! zicea Ella foarte mandra.
Nu am mai stat mult cu gasca,deoarece aveam nevoie de putin timp pentru a ne regasi pe noi. Noii noi.
-Deci, acum...spuneam eu.
-Deci,acum...ce?
-Nu stiu... Am spus amandoi incepand sa radem.
Era un sentiment placut. Dupa ce am ajuns in camera de hotel, m-a asezat cu grija in pat si s-a asezat langa mine sarutandu-ma si jucandu-se in parul meu.
-Iarta-ma, dar nu mai pot sta mult. Sunt foarte obosita. Prea multa emotie pentru o singura zi.
-E ok, culca-te. Vin si eu imediat ce fac un dus.

Obosita,am adormit imediat. Deja incepeam sa visez un decor amplu, in care au aparut ai mei. Fiecare mi-a dat cate o imbratisara si apoi mama a venit catre mine si a spus cu lacrimi in ochi:
-Printul tau a venit,micuta mea printesa. E foarte dragut ce-i drept! Si crede-ma .ca va avea grija de tine. Spune-i .ca ii multumesc!
Apoi a disparut...Nu am avut timp sa ii povestesc tot ce s-a intamplat, dar a dat ingaduitoare din cap,semn .ca stia tot.
M- am trezit putin speriata si m-am uitat in camera intunecata. Apoi, am privit langa mine,unde era Ian. Ma tinea protector in brate,imi creea astfel un loc calduros.
Seara a trecut destul de greu,iar cand razele soarelui au intrat in camera noastra am fost trezita cu sarutari dulci si o cana mare de ciocolata calda.
-Neata,soare! Ce faci? Ai dormit bine?-intreba Ian, cu un glas dulce.
-Mhm... era tot ce puteam sa raspund,avand in vedere .ca dimineata aveam vocea unui monstrulet din filmele Disney.
Dupa ce am mai lenevit putin, ne-am imbracat si am mers la parter unde ceilalti ne priveau cu ochii mari.
-Neata,fratilor! Spunem noi veseli.
-Neata! Neata!
Tot parterul rasuna de glasurile noastre.
Era Ajunul Craciunului, asa ca hotarasem sa mergem in targul de Craciun pentru cadouri.
-Hei, fato! Ce faci? Cum a fost seara trecuta? ma intreba Ella plina de adrenalina.
-Hei! Nu o intreba chiar asa! Ti-am spus, intreaba cum s-a simtit, daca a fost bine. Tu duci direct la actiune? da, era clar .ca era Aly, dupa felul in care vorbea, calm si pozitiv.
Va spun sincer, le iubesc pe fetele astea. Sunt cele mai bune lucruri din viata mea.
- Fetelor, fetelor! Nu a fost nimic special. Dar va zic un secret: face o ciocalata calda de exceptie.
Am inceput sa radem si sa ne imaginam prietenii in pantaloni de pijamale cu reni pe ei, fara tricouri si cu caciuli de mosi, sunand din clopotel si invartind lingurita in ciocolata.
Dar momentul a fost intrerupt de adorabilii nostri prieteni, care au venit in graba catre noi luandu-ne in brate si aruncandu-ne, apoi,in zapada.
A urmat o bataie cu zapada extrem de lunga si nebuna. Toata partia rasuna de tipetele noastre. Dupa ceva timp, dupa ce inghetasem bine de tot, am mers, toate cele 3 cupluri la o cafenea unde am continuat rasul, povestile romantice si atmosfera de fericire.
-Pe bune acum, vreau sa va spun .ca iubesc aceste momente avute azi. M-am regasit pe mine cea veche si sincer, nu o mai gaseam pe aceasta eu. am spus emotionata.
Fetele mi-am dat o imbratisare imensa cerandu-si scuze, foarte "serioase " de la Ian, ca o sa ma atinga putin.
-Hei! Suntem un grup nebun! Si te vom iubi mereu! Si ne vom fi mereu aproape una alteia! A spus Ella.
Am hotarat sa mergem spre hotel, fiind deja destul de tarziu. Baietii ne-au luat in carca spunand .ca e mult prea frig sa o mai luam pe jos, noi fetele.
Dupa ce am mai ras putin, Ian s-a oprit.
-Baieti,luati-o voi inainte! Venim si noi imediat.
-Maya ai grija sa ne tii la curent! a spus Ella zapacita.

-Hei! De ce ne-am oprit?
-Vreau sa te duc intr-un loc pe care il vizitam mereu cand locuiam aici.
Am luat masina si am plecat. Ian ma tinea de mana tot drumul. Era exact .ca in filme... doar .ca de multe ori nu puteam intelege cum de eram eu printre personajele principale.
-Am ajuns. Esti pregatita?
-Sa zicem....spuneam emotionata.
Era tot o zona de munte. Dar una foarte inalta. Tot orasul se vedea stralucind si plin de beculete colorate de Craciu..
-Wow! Cat de frumos! De ce ai vrut sa venim aici?
-Pai, stiu .ca nu e chiar cel mai frumos loc,dar am vrut sa i te arat si lumii mele.
-Cum adica?priveam confuza, cand, o lacrima i s-a prelins pe obraz. Ian, esti bine? Ce ai patit?
- Sunt bine. Cand locuiam aici, tatal meu mereu ma certa. Inca de mic copil. Mai tarziu, s-a apucat sa bea foarte mult si a inceput sa faca scandal si acasa, lovind-o pe ....lacrimile i-au invadat ochii.
-Hei...e bine, sunt aici. Calmeaza-te...
- E un om de doi bani,Maya! Cand ma certa,imi spunea .ca nu o sa am nimic toata viata. Ca m-am nascut degeaba. Cand am crescut, m-am exteriorizat. Am inceput sa lipsesc de acasa venind aici si privind lumea cu alti ochi....Ma regaseam pe mine. Dar,odata, vecinii ma sunau disperati. O lovea pe mama .ca un disperat. Pana am ajuns eu, ea deja.... iar eu, dupa ce politia a plecat, nu l-am mai iertat! L-am lovit. Si mereu cand tipa la mine o faceam din nou. Veneam aici pentru a-mi spune .ca voi fi o persoana mai buna, si .ca atunci cand voi intalni persoana care sa ma motiveze o voi aduce aici si o sa ii multumesc celui care m-a ajutat sa ma schimb...sa imi revin.
L-am luat in brate, el strangandu-ma din ce in ce mai tare.
-Oh, totul va fi bine! Sunt aici si nu plec nicaieri! ii sopteam la ureche.
Un singur lucru era cert, restul, recreau multe alte intrebari, amandoi reinviam, reveneam si ne REDESCOPEREAM pe noi, doar fiind impreuna!