Nobody here

Apropierea de moarte...

Ian inchise ochii imediat ce mi-a spus sa raman. Ma inrosisem si simteam cum apar fluturii in stomac.
Dupa ce m-am asigurat ca a adormit, am iesit pe hol.
-Hei, ce faci? Cum se simte? Intreaba Aly ingrijorata.
-E bine. E tarziu, ar trebui sa plecati. Eu voi ramane aici in seara asta.
-Nu, lasa-ma pe mine, a spus Liam. Esti obosita, ai nevoie de odihna. Am incuviintat din cap, iar dupa ce mi-am luat la revedere de la Ian,am plecat.

Am ajuns acasa. Am trantit usa in urma mea si dupa ce am suflat cu un aer greu, am inceput sa urc scarile spre camera mea. Era printre putinele momente cand imi doream sa imi revad camera. In general,o foloseam pentru a ma ascunde de lume, si tot odata, sa ma ascund de cine eram.
M-am trantit in pat si priveam in gol, spre tavan. Siroaie de lacrimi au inceput sa imi curga pe obraji. Aveam in minte atatea momente frumoase, care erau oare pe punctul de a se sfarsi? Inchideam ochii se imi aduceam aminte ce fel s-a prezentat prima oara, si apoi momentul in care mi-a spus ca sunt un mister pe care vrea sa-l afle.
-Nu mai pot! Imi aduc aminte de atunci cand a venit langa mine si m-a intrebat daca ii port noroc, dar eu, desi simteam fiori pe sirea spinarii, ii spuneam ca nu e posibil asa ceva. Eu distrugeam tot! As fi vrut sa nu am dreptate...dar, eu am aparut din nou in viata lui, si era la un pas de moarte! De ce?! De ce nu pot fi ceva bun?!
Eram nervoasa, obosita si cu siguranta fara vreun scop. Dar desi speranta ma insela, imi doream sa il vad din nou fiind pe picioare.
Dupa ce timp de cateva ore imaginea era neclara printre lacrimile abundente.... am decis sa uit pentru o fractiune de secunda. Atunci am reusit sa adorm.
Dar seara nu era gata nici pentru mine, si nici pentru Ian sau Liam. In toiul noptii am primit un apel de la Ella.
-Hei, Maya! Dormi?! Veste proasta,Ian s-a trezit cu Liam langa el...si nu a avut o reactie prea normala. Trebuie sa ajungi la spital.
Din nou,ce iubeam foarte mult la fata asta, era ca ma facea sa rad inclusiv dintr-o situatie neplacuta. Si desi era o situatie neplacuta, am inceput sa rad, trezindu-ma.
Am intrat in salonul lui Ian. Doctorul vorbea pe un ton neplacut cu Liam. Nu am reusit sa prind mult din discutie... dar clar nu era de bine.
-Tu intelegi ca l-ai fi putut omori?! Serul e doar pentru situatii...-apoi usa s-a trantit.
Am fugit langa patul lui Ian, si l-am strans in brate cu putere. S-a trezit imediat. Cu un zambet strengar mi-a spus:
-Heei! Cum ai putut sa ma lasi cu asta?! Si mai spui ca ma iubesti?! :))
Am respirat usurata. Am inceput sa radem amandoi extrem de tare.
In cele din urma am ramas doar noi in intregul salon. Stateam pe marginea patului si il priveam. Pentru o secunda mi-am aplecat capul, iar el mi-a indreptat barbia catre fata lui, si ridicandu-se in forta, ma saruta.
-Hei... ce faci? Furi? Incep sa glumesc cu el.
Apoi o noua sesiune de rasete zgomotoase au acoperit tacerea noptii.
Acolo ,cu el, simtind cu adevarat emotie incepeam sa uit de probleme. Eram atat de fericita ca nu puteam explica.
-Maya?ma intreaba o voce ragusita.
-mmmm....ce este? Esti bine?
-Da, vroiam doar sa iti spun ca sunt extrem de fericit! Si ca daca apropierea de moarte e unul din riscurile pe care le aduce relatia asta, atunci as fi fericit sa mor pentru ca tu sa fii fericita...