Toți prietenii mei spun ca am un noroc chior și câteodată țin să le dau dreptate dar azi...
Fiecare dimineață începe la fel. Ușor mă răsucesc pe o parte,clipesc de câteva ori și încercând sa mă ridic cad la loc. Urăsc dimineața. Mă întind puțin și mă dau jos din pat apoi cu o răsucire mă târăsc pana la bucătărie. Mama nu era acasă..nu ca ar fi fost vreodată. Îmi arunc ușor privirea pe geam,era soare..Deschid frigiderul și mă uit după pradă. Întind ușor mana după iaurt apoi iau cerealele. Telefonul meu bâzâie de ceva timp. Mă întreb cine mă mai sâcâie acum..6 apeluri pierdute și 12 mesaje..ce enervant. Presupun ca dacă nu răspund o sa creadă ca am murit sau ceva..mă pot lipsi și totuși..O sa o sun Alison,ea mereu răspunde.
-Alo ? Claire? Ne vedem azi în parculet la 3?
-Ă..da,sigur..ne vedem..
Mereu închid prima,nu de alta doar ca mă plictisesc discuțiile lungi. Sa înțeleg ca acum trebuie sa mă îmbrac? Mmm..naspa. Dulapul meu e un dezastru total. Oricum nu prea contează cu ce mă îmbrac.
După ce mă schimb mă îndrept spre debara. Mă aplec și rup niște foi de varza pentru Domino. Domino este iepurele meu. Mă aplec și îi dau frunzele. Frate dar mult mai mănâncă iepurele ăsta.
"Oh..Domino..Dacă toți ar putea sa facă ce poți tu....sa tacă dracu"
Mă ridic de lângă cușcă și îl las pe Domino sa își înfulece mâncarea în pace. E plăcut sa vezi un iepure fericit. Presupun ca vom merge la rampe imediat ce ajungem în parculet.
Skate-ul meu cred ca e după dulap. Aruncând o privire întind mana și îl iau. Era puțin prăfuit.
Mă îndreptam spre parculet când observ pe cineva cunoscut peste drum. Era Andrew. Dragul meu vecin și vechi prieten. Zic vechi prieten deoarece acum nu mai suntem prieteni. Poate ca am făcut eu ceva greșit sau ceva,oricum nu am aflat niciodată. Și sa fiu sincera chiar m-am străduit sa înțeleg dar am renunțat. Era inutil.
Alison,Alice și Kate erau deja acolo. Le fac un semn ușor cu mana și îmi scot telefonul uitându-mă prin notificări.
"Unele chestii sunt așa inutile. Nu le înțeleg existenta"
Alison se apropie de mine și îmi spune pe un glas suav:
-Vezi sa nu orbești.
Iar eu,pe același glas suav îi zic:
-Vezi sa nu dai tu cu capul de buric.
Kate,ca de obicei mă ia de braț și începe sa îmi povesteasca realizările ei.
Indreptandu-ne spre rampe Alice îmi spune ceva ce mă enervează la culme:
-Hey,Claire, chici cine a trecut prin parculet și m-a întrebat de tine.
-Stai sa mă gândesc..mamaia din groapă?
-DA! Ai ghicit.
Apoi ironic începe sa aplaude
-Jon și cu prietenii lui.
-Cine?
-Jon și...
-Am auzit! Ce voiau?
-Te căutau. Au spus ca dacă te vedem sa iti spunem sa te duci la Cafeneaua Artiștilor la 8.
-Sa mă duc acolo ca.... sa mă sinucid?
-Claire! Taci,nu mai zice prostii. Au zis ca au fost tare dezamăgiți când ai refuzat sa fii în trupa lui.
-Fix.
Ajunsesem la rampe. Nici nu mă gândeam sa mai stau. Scot Skate-ul și mă îndrept spre prima rampa pe care o văd. Un sentiment de entuziasm și bucurie îmi cutremura corpul,apoi am înghețat. Andrew era aici. Și nu singur. Cu dragii lui prieteni.
"Nu am nimic cu nimeni,ei au ceva cu mine"
Acum ceva timp ei s-au luat de o prietenă,și încercând sa îi iau apărarea se pare ca am atras ura lor. Sincer nu îmi pasa cât de mulți oameni mă urăsc,ci mai mult cât de mulți oameni mă iubesc.
Îmi țintesc privirea drept înainte. Ceilalți erau în spatele meu. Lor chiar le plăcea sa mă vadă cum mă dau cu Skate-ul. Știam ca nu pot trece de ei fără sa îmi aud numele. Dar asta nu mă mai deranja..mă obișnuisem.
Cu o săritură mă urc pe rampa și cu o privire studiez toate colturile rampei. Era o adiere răcoroasă,perfecta. Mă las ușor pe fata și cu un mic avânt alunec pe rampa. Sărind în aer dau drumul plăcii și pentru câteva secunde simt ca zbor,apoi picioarele mele ating iar placa și ajung de unde am plecat. Sunetul pe care Skate-ul îl face atingând trotuarul îmi place mult,mă liniștește și îmi trezește amintiri frumoase. Sprijinindu-mă cu o mana de rampă sar și mă îndrept spre Alison. Ceva era ciudat..
-Alison,ce vrei sa faci?
-Mă duc sa vorbesc cu ei
Întorcăndu-mi capul spre direcția în care degetul lui Alison se îndrepta am împietrit.
-De ce?
-Par de treaba!
-Hă..?
-Sigur vor vrea sa fim prieteni!
-Nu! Câți ani ai.. 5 ?
-Claire nu trebuie sa fii așa de rea. Deschideți și tu inima!
Apoi Alison se îndreptă spre ei fără nici un pic de reținere. Nu mă puteam mișca. Alison vorbea cu ei. Nu mai puteam face nimic.
-Hey Claire..Noi trebuie sa plecăm.. îmi spuse Alice puțin deprimată.
-Nu te deranjează dacă ramai singura cu Alison,nu? Adaugă Kate
-Nah..se pare ca si-a găsit noi parteneri de joaca.
Kate și Alice se îndreptau spre ieșire. Iar eu am rămas singura,iar. Nu mă deranjează..E atât de liniște. Îmi las ușor capul sa se sprijine de perete și îmi întind picioarele. Aud o voce ce îmi strigă numele "Claire! Claire! " Oh...probabil e Alison. Nu vreau sa mă ridic, stau bine aici. Alison se îndrepta spre mine destul de furioasa..îi puteam simți pașii ce atingeau trotuarul încins.
" De ce nu mă pot lăsa în pace? Vreau doar putina liniște"
-Nu auzi când te strig? Îmi zise Alison indignată.
-Ba da..dar nu e obligatoriu sa răspund.
-Ce ești așa? Uite..Am vorbit cu ei și sunt chiar de treaba!
-Da..și?
-Au zis ca le-ar plăcea mult dacă am sta cu ei.
"Asta ar fi una dintre glume"
-E..zau?
-Da! Vezi ce se întâmplă dacă ești drăguț cu oamenii?
"Un cacat"
-Da,nimic bun.
-Fa și tu un efort măcar.
-Pentru?
Alison mă trage de mana târându-mă în ceva mai rău ca iadul.
"De ce trebuie sa fac asta?"
Ajungând la porțile presupusului iad, Alison îmi da un cot. Știam ce înseamnă,voia sa îi salut. Încercam sa schițez un zâmbet și sa îmi schimb puțin expresia fetei.
-Hey.. spun eu încercând sa nu par atât de nervoasa.
Nici 2 secunde nu au trecut ca toți începuseră sa vorbească cu mine.
"De ce sunt atât de prietenoși?
Nu înțeleg..."
Andrew îmi aruncă o privire caldă,prietenoasă. Nu mai vorbisem cu el de mult. Nu simțeam nevoia sa îi spun ceva. Simțeam un mic disconfort. Alison vorbește cu ei fără probleme. Alison..chiar seamănă cu ei. Încercând sa îmi limpezesc gândurile, Martha mă bate ușor pe umăr și se apropie mai mult de mine.
-Hey am auzit ca tu cânți la chitara!
-Ăm da..
"De unde știu ei ca..."
-De ce nu ai vrut sa intri în trupa lui Jon..?
"Oh..deci despre asta era vorba"
-Nu am vrut.
-Dar de ce? Adică Jon e un tip super,ai mult noroc că..
Andrew o oprește pe Martha făcând un gest subtil. Se așează lângă mine. Părea fericit. Nu ca eram eu aici ci mai mult pentru...
-Ar fi drăguț dacă ați sta cu noi.
-Huh..?
"Ce sa facem?"
Alison veni repede lângă mine si lăsându-şi capul ușor pe genunchi îmi spune:
-Vezi..ți-am spus. Ei chiar sunt de treaba.
"De ce Alison face asta? "
Eram frântă. Cred ca mai mult psihic decât fizic dar voiam sa dorm. Îmi las ușor capul pe pernă și arunc telefonul undeva în marginea patului. Sa înțeleg ca de acum noi vom sta cu ei? Gândul ăsta mă enervează și totuși...eu...de ce..zâmbesc?
