Capitolul 11

21 2 2
                                    

Corpul meu amorțit stătea rezemat de peretele blocului. Am încercat să mă ridic. Am pus o mână pe trotuar și pe cealaltă mi-am pus-o la gură ca să nu vomit. Mi-am îndreptat capul spre acele siluete dar nu vedeam nimic. Nimic decât o mica luminiță.

-Hai,te poți ridica?

Îmi spune acea siluetă,dar nu puteam spune nimic.

-Claire!

"Greu să te prinzi că nu pot vorbi?"

Mi-am fluturat o mână prin fața ochilor. Degeaba,nu vedeam nimic. Am clipit și am întins o mână către vocea care îmi vorbea,așa apărând și o a 2-a voce.

-Claire,ești ok? CLAIRE!

Fata lui era caldă,față de mâinile mele reci. În scurt timp nu am mai simțit nimic.

***

Am deschis ușor ochii și am încercat să mă ridic dar o pereche de maini m-au oprit strângându-mă în brațe.

-Neata Claire!

Îmi spune vocea din spatele meu. Mi-am întors capul speriată dând de..Marc?

-Marc?

Mă uitam ciudat la el,ce Dumnezeu se întâmplă..?

-Ce..ce cauți aici?

El a început să râdă. Încă eram puțin amețită și nu puteam gândi limpede.

-O haide Claire..

Spune Marc apropiindu-şi fața de a mea lăsându-mi corpul pe spate.

-M-Marc..

Spun eu bâlbâindu-mă și încercând să îl împing. Aveam o mica,sau nu,o mare problemă. Tocmai fusesem asaltată de niște ciudați,am leșinat, apoi mă trezesc cu Marc în pat,într-un loc necunoscut.

-Marc unde suntem...?
-La mine acasă.
-Oh,perfect..acum poți să te dai de pe mine, te rog?
-Mnu..
-Marc! Te dai jos,ești greu!
-Obligă-mă..

Prostia doare,și câteodată rău. I-am dat un cot în burtă apoi l-am împins,făcându-l să cadă din pat.

-Fericit?

Îl întreb dându-mă jos din pat.

-Foarte!

Spune Marc luându-mă de mână și trântindu-mă cu spatele de ușă. Apoi singurul lucru pe care l-am simțit a fost sărutul și mâna ce îmi intra pe sub tricou.

-Stop..

Marc a ignorat ce am spus și a continuat.

-Am zis...STOP!

Zic, după care pe fața mea făcându-şi loc niște lacrimi. Am început să tremur,l-am împins pe Marc și am fugit pe ușă neuitandu-mă înapoi. Am fugit pe scări dând de Tommy care era chiar la lift cu sacoșele în mână.

-Claire,ce ai pățit..?

Spune acesta luându-mă în brațe.

-Ti-a făcut Marc ceva?

Am dat din cap afirmativ ștergându-mi lacrimile. Mă gândeam doar la Alex,iar inima îmi bătea tare. Mă simțeam ca o tarfa.

-Tommy,eu plec. Ne vedem la repetiții.
-Sigur vrei să pleci singură..? Pot veni cu tine dacă..
-Mă descurc.

Zic scurt după care plec spre casă. Afară era frig ca dracu, vreme de căcat..mă rog..Am traversat strada frecându-mi ochii. Deci azi, e cea mai de căcat zi posibila. Căcat cu vremea asta,căcat cu ziua asta! Am mers pe bulevard ca după sa dau nas în nas cu Alex.

-Rahat!

Spun după care o iau la fuga în cealaltă direcție.

"Mai trebuie să fug mult azi? "

M-am uitat la telefon și am văzut 2 apeluri pierdute de la Alex și 1 de la Tommy. Nici nu am ezitat sa mă duc acasă și sa mă închid în camera. M-am trântit pe pat țipând din toți plămânii:

-AGH,CE ZI DE CĂCAT!

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jul 08, 2016 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Diateză Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum