Corpul meu amorțit stătea rezemat de peretele blocului. Am încercat să mă ridic. Am pus o mână pe trotuar și pe cealaltă mi-am pus-o la gură ca să nu vomit. Mi-am îndreptat capul spre acele siluete dar nu vedeam nimic. Nimic decât o mica luminiță.
-Hai,te poți ridica?
Îmi spune acea siluetă,dar nu puteam spune nimic.
-Claire!
"Greu să te prinzi că nu pot vorbi?"
Mi-am fluturat o mână prin fața ochilor. Degeaba,nu vedeam nimic. Am clipit și am întins o mână către vocea care îmi vorbea,așa apărând și o a 2-a voce.
-Claire,ești ok? CLAIRE!
Fata lui era caldă,față de mâinile mele reci. În scurt timp nu am mai simțit nimic.
***
Am deschis ușor ochii și am încercat să mă ridic dar o pereche de maini m-au oprit strângându-mă în brațe.
-Neata Claire!
Îmi spune vocea din spatele meu. Mi-am întors capul speriată dând de..Marc?
-Marc?
Mă uitam ciudat la el,ce Dumnezeu se întâmplă..?
-Ce..ce cauți aici?
El a început să râdă. Încă eram puțin amețită și nu puteam gândi limpede.
-O haide Claire..
Spune Marc apropiindu-şi fața de a mea lăsându-mi corpul pe spate.
-M-Marc..
Spun eu bâlbâindu-mă și încercând să îl împing. Aveam o mica,sau nu,o mare problemă. Tocmai fusesem asaltată de niște ciudați,am leșinat, apoi mă trezesc cu Marc în pat,într-un loc necunoscut.
-Marc unde suntem...?
-La mine acasă.
-Oh,perfect..acum poți să te dai de pe mine, te rog?
-Mnu..
-Marc! Te dai jos,ești greu!
-Obligă-mă..Prostia doare,și câteodată rău. I-am dat un cot în burtă apoi l-am împins,făcându-l să cadă din pat.
-Fericit?
Îl întreb dându-mă jos din pat.
-Foarte!
Spune Marc luându-mă de mână și trântindu-mă cu spatele de ușă. Apoi singurul lucru pe care l-am simțit a fost sărutul și mâna ce îmi intra pe sub tricou.
-Stop..
Marc a ignorat ce am spus și a continuat.
-Am zis...STOP!
Zic, după care pe fața mea făcându-şi loc niște lacrimi. Am început să tremur,l-am împins pe Marc și am fugit pe ușă neuitandu-mă înapoi. Am fugit pe scări dând de Tommy care era chiar la lift cu sacoșele în mână.
-Claire,ce ai pățit..?
Spune acesta luându-mă în brațe.
-Ti-a făcut Marc ceva?
Am dat din cap afirmativ ștergându-mi lacrimile. Mă gândeam doar la Alex,iar inima îmi bătea tare. Mă simțeam ca o tarfa.
-Tommy,eu plec. Ne vedem la repetiții.
-Sigur vrei să pleci singură..? Pot veni cu tine dacă..
-Mă descurc.Zic scurt după care plec spre casă. Afară era frig ca dracu, vreme de căcat..mă rog..Am traversat strada frecându-mi ochii. Deci azi, e cea mai de căcat zi posibila. Căcat cu vremea asta,căcat cu ziua asta! Am mers pe bulevard ca după sa dau nas în nas cu Alex.
-Rahat!
Spun după care o iau la fuga în cealaltă direcție.
"Mai trebuie să fug mult azi? "
M-am uitat la telefon și am văzut 2 apeluri pierdute de la Alex și 1 de la Tommy. Nici nu am ezitat sa mă duc acasă și sa mă închid în camera. M-am trântit pe pat țipând din toți plămânii:
-AGH,CE ZI DE CĂCAT!