Capitolul 10

56 7 6
                                    

Îmi cam terminasem treaba deci puteam să plec. Am plecat în camera instrumentelor unde era Marc. Se așezase lângă perete holbându-se la chitara mea. M-am dus lângă el și mi-am aplecat capul peste umărul lui şoptindu-i ceva la ureche.

-Dacă o atingi,o să mori.

Îi spun eu cu zâmbetul pe buze, acesta întorcăndu-se cu un zâmbet forțat.

-Frumoasă chitară..
-Da,știu.

Am luat chitara și am pus-o în husă. După care mi-am luat geaca și m-am apropiat de ieșire.

-Pleci..?
-Da,ne vedem la următoare repetiție!

Încercând sa ies dau nas în nas cu Dave care mă ia de mâini și începe să sară în sus.

-Claire,Claire,Claire!
-Da,da,da!
-A adus un nou model,Fender,albastru metalizat. Ce zici..?
-Grozav,dar eu rămân la chitările Tenson.

Dave oftează și își dă ochii peste cap.

-Tu..pretențioasă fată mai ești,știi?
-Te obișnuiești tu!

Îi spun lui Dave bătându-l pe umăr,după care ies pe ușă salutând soarele. Mi-am frecat puțin ochii apoi am tras mult aer în piept. Era frumos afară.

Mi-am scos telefonul din buzunar verificându-mi mesajele. Primisem un mesaj de la un număr necunoscut. În timp ce vorbeam cu numărul necunoscut,încercând să aflu cine e,mi-am dat seama că o belisem.

<A fost frumos la repetiții?>

<Cine ești?>

<Oh,nu mă lua așa..gata ai dat colțul?>

<Wtf,mă urmărești?>

<De o săptămână și 3 zile>

<Ești vreun obsedat sau ceva...sau vrei doar să mă sperii?>

<Obsedat? Nu,doar că o să te fac să plătești 😘>

Am stat și m-am mai uitat puțin la mesaje. Poate ar fi trebuit să mă duc la poliție sau măcar la un centru să aflu al cui e numărul. Am mai stat în jur de 20 de minute după care am primit iar un mesaj de la acel număr.

<Ne vedem în 5 minute>

M-am panicat și am luat-o repede la fugă spre strada mai apropiată de casa mea. Întorcăndu-mi capul observ încă 3 oameni care alergau în spatele meu.

"Să îmi bag eu &$#£ în ea de viață! Cât noroc pe mine!"

Când am dat coltul am dat de o siluetă. Acesta mi-a prins mâinile și mi le-a dus la spate trântindu-mă de perete.

-AU!

Ceilalți 3 s-au apropiat și ei,unul dintre ei trimițând un mesaj iar celălalt apropiindu-se de mine.

-O, săraca fetiță...
-Fetiță e mă-ta!

Spun după care încep să mă zbat în așa fel încât să scap din strânsoare. Păcat că, față de cel care mă ținea,aveam o putere de hamster leșinat.

-Săraca,tu încă mai încerci?
-Cine și ce dracu vreți!?
-Ce directă ești!

Unul dintre ei apropiindu-se de mine și dându-mi parul din ochi.

-Eee,am mai vorbit noi,prin mesaje.
-Ah,deci tu erai! Bine de știut,o să te trec ratatul rataților în agendă.

Acesta mă luase de păr și își apropie fața de a mea îndeajuns de mult încât să îi simt respirația.

-Ar trebui să îți ții gura!
-Și tu ar trebui să te mai speli pe dinți..

Acesta mi-a dat o palmă,nu tare,dar cât să o simt apoi a fost oprit de celălalt.

-Sper că ești obosită,că o să dormi puțin!
-Ce dracu vreți?
-Noi nimic,nu avem nimic cu tine.
-Atunci de ce o faceți? De distracție?
-Drace,nu! Nu suntem așa de sadici,suntem plătiți!
-Oh, deci pentru bani,hă?
-Nu o lua personal!

Îmi spune unul din ratați scoțând o eșarfă și punându-mi-o la gură. Singurul lucru pe care l-am mai văzut au fost alte 2 siluete,dar diferite de restul,unele cunoscute..ce îmi inspirau încredere.

-Ajutor..

Diateză Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum