Capitolul 2

117 9 6
                                    

Aveam o priveliște minunată. Privirea mea străbătea toate colturile camerei. Tavanul era frumos. Preferam sa mă uit la tavan toată ziua decât sa mai trec odată pe lângă poarta iadului. Însă mie îmi era foame și pot spune ca și lui Domino. Apoi trebuia sa trec pe la Tobias sa repetăm niște melodii la chitară. Tobias îmi e un prieten foarte bun. Pot spune ca îl ador.

Eram destul de obosita,sigur am avut un coșmar pe cinste. Câteodată îmi doresc sa îmi pot aminti ce visez. Totuși nu mă mira,pana la urmă toată seara nu m-am putut gândi decât la ce prostie de proporții colosale a putut sa facă Alison .Cred ca încep sa ma oftic puțin. Mă îndreptam spre hol sa îmi caut cheile când îmi arunc privirea la ceas apoi întorcand capul îmi dau ușor o palma peste frunte.

"11:42.....căcat"

Eram în întârziere,Tobias mă aștepta. Eu am zis de multe ori ca ar trebui inventată o mașină care sa oprească timpul dar mnuu..Mă duc repede în camera și scot husa chitării de după dulap apoi arunc o privire la chitară. Aveam senzația ca mă aștepta,parcă ar fi știut ce urma.

Imediat cum ies din bloc încep sa alerg. Știam ca trebuie sa mă grăbesc și dacă as fi alergat probabil ca as mai fi câștigat puțin timp. Vântul îmi bătea în față dându-mi parul pe spate și făcându-mi ochii sa lăcrimeze.

Ajunsesem în fata blocului lui Tobias. Ma uit puțin în jur studiind puțin zona apoi urc scările blocului. Era un bloc foarte îngrijit. Trec de pragul blocului și deschid usa. Tobias sta la parter, ceea ce e bine. Un lucru știu sigur ca e naspa, sa urci o chitară pe scări. O spun din propia experiență.

Eram în fata ușii lui Tobias. Întind ușor mana și bat de 2 ori. Nu durează mult și ușa se deschide și un chip cald îmi face un semn sa intru înăuntru. Tobias sigur are un zâmbet cald aproape ca îmi amintește de zâmbetul lui Andrew. Era puțin enervant. Încercam sa mă gândesc la altceva.

"Încep sa am senzația ca as vrea și eu sa pot avea un astfel de zâmbet.
Haha...oricum nu trebuie sa chinui,e imposibil."

-Hey Claire! Mă întâmpină Tobias
-Bună ziua domnule Tobias,ce mai faceți?
-Pai..probabil ca nu ați observat dar îmi aștept partenera care trebuia sa ajungă acum 30 de minute.
-Pai și a venit?
-Asta mă întrebam și eu. Eram tare curios dacă a învățat solo-ul de la Megadeth - Tornado Of Souls. Tu ce zici..îl știe?
-Hmm..cu siguranță.

După ce amândoi am dat un chicotit eu m-am așezat pe canapea acordând chitările iar Tobias s-a dus sa aducă niște gustări.
În timpul unuia dintre cântece mama lui Tobias l-a sunat sa îl anunțe ca verișoara lui e la aeroport așa ca am suspendat întâlnirea.

"Sa înțeleg ca acum am mai mult timp sa dorm"

Ieșind din bloc îi fac cu mana lui Tobias care mă salută prietenos. Afară se făcuse mult mai cald. Aproape simțeam cum transpirația mi se scurge pe frunte,așa ca mă gândesc sa îmi iau ceva rece de băut. Mă opresc la cea mai apropiata cafenea și îmi comand un ice lemon. Stând la masă observam cum vrăbiile se băteau pentru niște bucăți dintr-un cartof prăjit. Apoi uitându-mă mai atent văd celelalte ființe care se băteau însă nu tocmai pe mancare. Probabil ar fi trebuit sa zic ființe umane. Din câte știu eu,toate ființele au o inima. Eh..mă rog...Toate în afară de meduze și avocați.

Imediat ce m-am ridicat de la masă Alison mă sună. Câteodată chiar nu mă grăbesc sa răspund.

-Alo? Claire?
-Da, prezent,din păcate.
-Te aștept la..
-Nu vin.
-Ce? Nici măcar nu am terminat propoziția și cum adică nu vii?
-Pai știi eu..
-Nu vreau sa aud nimic! Te aștept la rampe,dacă nu vii mă supăr rău pe tine! Spune Alison nervoasă după care îmi închide telefonul.

"De ce îi pasa așa de mult dacă vin sau nu? Parcă nu ar avea cu cine sta"

Oh,perfect! Si eu care credeam ca o sa mai pot dormi puțin. Ziceam eu ceva de o mașină de oprit timpul.
...Chiar nu pot sa am și eu parte de putina liniște?

Diateză Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum