Azi se presupune ca e una dintre cele mai frumoase zile pe care le pot avea. Cred ca v-ati prins ca e o gluma.
Azi trebuie sa mă întâlnesc cu Alex. Deci presupun ca trebuie sa dau o explicație logica care sa îl lămurească. O sa fie destul de greu.
Soarele îmi bătea în ochi și ocazional dădeam cu mâna prin preton doar ca sa îmi acopăr puțin ochii. Mă gândeam cum sa scap mai repede.
Ajunsesem pe bulevard. Erau o gramada de oameni. Mă uitam atent prin împrejurimi și traversând strada ajung la cofetărie. Se pare ca Alex ajunsese înaintea mea. Ridicând mana îl salut și văzându-mi gestul el înaintează spre mine.
-Wow, tu chiar ai venit!
-Da, nici mie nu îmi vine sa cred..
-Bun,intrăm?
-Dacă tot suntem aici..
Alex îmi făcu un gest cu mana sa o iau înainte apoi îmi deschise ușa localului ca un gentleman. Era drăguț ca încerca să se comporte ca ceva ce nu poate fi.
Ne așezasem la a 2-a masa de lângă geam. Imediat veni un chelner cu mustață franțuzească și parul dat pe spate si ne aduse 2 meniuri. Deschizând meniul încercam sa nu fac prea mult contact vizual cu Alex deși știam ca e inevitabil.
-Deci..ai de gând sa îmi spui ce s-a întâmplat?
-Pai nu deasta suntem aici?
Alex se uita mirat la mine,părea chiar îngândurat. Imediat îi apăru un zâmbet pe buze și ochii i se mărisera.
-Aaa..înțeleg unde bați! Nu îți face griji,dacă vrei, putem ieși mai des așa!
"Proastă gluma "
-Nu am chef de glume!
-Da,nici eu. Acum..ai de gând sa îmi spui?
-Presupun ca da..știi eu..
Chelnerul veni mai repede de cât mă așteptam. Își freca ușor mustața și apoi ne întreabă:
- Préparez-vous à commander?
Iar noi 2 uitându-ne unul la altul aproape ca am izbucnit în hohote dar acoperindu-ne gura am putut păstra liniștea.
-Eu vreau un Apple Martini.
Chelnerul își trecu mana pe lângă mustață.
-Intéressant..
Apoi uitându-ne către Alex făcu un gest din mână sa îi spună comanda.
-Da..eu vreau un Long Island Ice Tea.
Chelnerul își răsuci mustața.
-Bon!
Apoi se întoarse și făcu un gest barmanului sa pregătească fructele. Alex își întoarse capul către mine iar eu mă lăsasem pe spătarul scaunului.
-Da,continuă..
Chiar nu aveam chef sa îmi amintesc toată povestea. Îmi lăsasem privirea în jos și începusem sa oftez.
-Da, pai, mai întâi..vreau sa îmi spui ce ai auzit ca s-a întâmplat.
Alex se uita la mine apoi își îndreptă privirea către fereastră.
-Am auzit ca ai dat bir cu fugiții după ce mai multe trupe au început sa te invite ca chitarist principal.
-Atât?
-Da,apoi am mers sa mă conving singur și cum nu am fost mulțumit de ce am găsit..am zis ca trebuie sa aflu direct de la tine. De aceea te-am chemat aici. Acum ai de gând sa îmi spui ce s-a întâmplat?
-Pai vezi tu..nu am fugit. Doar ca ei nu m-au înțeles când le-am spus ca nu vreau sa fie în trupa lor. Când am încercat sa le explic au refuzat sa mă asculte așa ca eu..
Chelnerul își făcu apariția cu cele 2 băuturi. Le lasă ușor pe masă și își puse tava la spate.
-Bon appétit!
Apoi se întoarse. Mă uitam la Alex..apoi la băutură.. sfârșind sa mă uit din nou la Alex.
-Sa înțeleg ca nu ai fugit?
-NU!
-Dar..?
Îmi țineam pumnii strânși pe genunchi. Începusem sa devin foarte nervoasă. Trebuia sa mă abțin așa ca am inspirat și ușor mă reasez pe spătarul scaunului.
-Devenisem subiectul principal de bârfă. Începusem sa aud lucruri despre mine pe care nici eu nu știam ca le-am făcut. În cele din urmă am realizat ca tot ce făcusem era degeaba.
-Stai tu..
-Nu, nu am fugit!
Alex începu sa râdă.
-Știam!
-Huh?
Alex se ridica,scoase banii și îi făcu semn chelnerului.
-Bun! Hai sa mergem!
-Poftim?
Alex mă împinse ușor de la spate.
-Unde mergem?
-Sa ne plimbăm puțin..
Ieșind din cafetarie îmi acoperisem ochii cu mâinile. Deschizând ochii singurul lucru pe care îl puteam vedea era zâmbetul lui Alex. Văzându-i zâmbetul..parcă îmi venea și mie sa zâmbesc.
