Chiar mă grăbeam sa ajung la rampe. As face orice sa o fac pe Alison sa tacă. Ajunsesem la semafor. Acum doar așteptam să se facă verde și sa pot ajunge,ca apoi sa bag o scuză și sa mă duc sa mă culc. Uitându-mă la cer observam cum norii își accelerau mișcarea și cum se adunau probabil pentru a ne lovi cu o ploaie zdravănă. Cred ca e cazul sa mă grăbesc oficial.
Trecând strada,pe trotuarul pe care urma sa pășesc se afla cineva cunoscut. Privirea mea se ațintiți asupra acelei persoane iar ochii mei începuseră sa se sticleasca. Era un chip prea cunoscut..
"Să fie oare...
Nu...nu are cum..."
Corpul meu începuse sa se miște singur. Încet mă apropiam..ca nu cumva sa greșesc. Mă uitam atent. Erau aceeași ochi verzi de pisica și par castaniu. Dar ceva era diferit. Zâmbetul lui..era atât de fals...Expresia lui nu arata nimic..doar acel zâmbet forțat dădea expresie fetei.
-...Alex?
Presupusul Alex se întoarce. Ochii mei se măriseră. Inima îmi bătea mai tare ca oricând. Se pare ca nu era presupusul Alex ci era chiar Alex în persoană.
-Ne cunoaștem?
Rămăsesem mască. Abia puteam face vreo mișcare. Inima îmi bătea așa repede. Nu știam ce sa zic sau ce sa fac.
-Îmi pari cunoscută. Ne-am mai văzut?
"Probabil nu își amintește de mine"
-Ah..da ne cunoșteam.
-Cred și eu deodată ce îmi știi numele.
"No shit Sherlock"
-Sigur te-am mai văzut. Cine ești?
-C..Claire..
-Claire?
Deodată fata lui se insenina iar și un zâmbet aprins îi răsări pe față. Cu o singură mișcare îmi cuprinde mijlocul. Nu am avut reacție. Nu puteam spune nimic. Un cuvânt încerca să iasă dar Alex a luat-o înainte mea.
-Unde dracu ai fost ?
Avea o expresie destul de fericită. Adevărat era ca expresia lui era îmbibată cu putini nervi..
-Umm...pai nu a trecut chiar așa de mult timp..
-Pe dracu! E din cauza lui Jon,nu?
Mi-am lăsat privirea în jos. Chiar nu voiam sa am acesta discuție. Nu aici...nu acum.
-Nu e neapărat vina lui..doar ca am decis sa fac o pauza.
-DE 2 ANI?
-Bă..sincer..
-Nu vreau sa aud. Lalalalala!
Apoi își pune mâinile la urechi prefăcându-se ca nu aude ce spun.
Se comportă exact ca un copil.
-Ar fi drăguț dacă ai încerca să auzi ce spun!
-De ce as face asta?
"Cum adică...de ce?"
-Când ai plecat..am încercat sa vorbesc cu tine dar ai refuzat.
"Îmi plătește cu aceeași monedă hă? "
-Vrei sa ascult ce ai de spus ?
-E chiar atât de evident?
-În acest caz..joi, ora 5,la cafetaria din coltul bulevardului.
-Ce?
-Ai zis ca vrei te ascult, nu?
-Pai da..dar..
-Perfect !
Apoi se întoarse și își continuă drumul ceea ce probabil ar fi trebuit sa fac și eu. Alison o sa mă omoare. Când Alison ceartă pe cineva pare puțin fumata. Puțin..ha parcă a fumat 5 Kg de iarbă. Și probabil ca nu mă credeți dar sa îi spui cuiva "sa își curețe aura" sau "sa își deschidă inima" urmată de o morală despre cum prietenii sunt totul și nu mai știu ce... da pai...cred ca înțelegeți.
Mă apropiasem de rampe, mă uitam de Alison însă ea nu era acolo.
"De ce dracu mă cheamă dacă nu e aici? "
Scot repede telefonul și o sun pe Alison:
-Alo..?
-Unde dracu ești?
-A..Claire! Pai nu ai venit așa ca eu,Alice și Kate am mers pana în H&M.
-Aha și ce ar trebui sa..
-Eh..nu îți face griji am vorbit cu Andrew,a zis ca vine el.
-A..deci sa înțeleg ca pot sa plec?
-Sa o crezi tu! Așteaptă-ne acolo, venim și noi imediat.
-Da, imediat peste o oră!
Închizând telefonul o voce mă saluta din spate.
-Heey!
Știam foarte bine cine e. Se pare ca Andrew ajunsese mai repede decât credeam.
Eh.. e doar o ora de chin presupun ca pot rezista.
Întorcăndu-mă către Andrew încerc sa îl salut prietenos după care ne așezăm jos pe bordura de care mă puteam sprijini și odihni puțin.
Va fi o zi lungă...
