Viata la masculin [SasuSaku]

Suferinta

Sakura P.O.V.

Ne aflam in fata hotelului unde este cazat tatal lui Sasuke. Sper ca totul sa mearga bine.

Sakura: Pregatit?

Sasuke: Da.

Dar, planurile ne-au fost stricate de aparitia unei fete roscate, cu ochi de un negru stralucitor si cu ochelari avand aceasi culoare precum ochii. Fata care imediat ce la vazut pe Sasuke i-a sarit la gat imbratisandu-l si pupandu-l pe obraz.

Karin: Sasuke-kun, ce ma bucur sa te vad!!

Sasuke: Si eu, Karin. 

Karin: Nu ne-am mai vazut de sute de ani! Stiu, am o idee. Ce-ar fi sa mergem la un suc? Sa mai vorbim.

Sasuke: Acum?

Karin: Da.

Sasuke: Acum nu prea pot, stii...Am ceva important de facut....

Karin: Oh haide, nimic nu poate fi mai important decat iesirea la un suc cu mine, nu-i asa? spune ea luandu-l pe Sasuke de mana si plecand.

Nu pot sa cred. Au plecat. Chiar au plecat. Si nici macar nu m-au bagat in seama. M-au ignorat complet. Pai se pare ca nu mai am ce face aici... Am plecat inapoi la liceu intrand direct in camera mea si aruncandu-ma in pat. Am luat perna in brate si am lasat lacrimele sa-si faca de cap pe fata mea. Ma doare. Foarte tare...Ma doare faptul ca el a plecat, iar pe mine ma ignorat complet ca si cum nici n-am fost acolo. Ca si cum eram invizibila. Ma ignorat si a plecat cu ea. A plecat cu acea Karin care pare a fi mai mult decat o prietena. Nici nu stiu ce ma doare mai tare. Faptul ca ma lasat singura sau faptul ca a plecat cu ea. Deodata am simtit o mana mangaidu-mi fata si stergandu-mi lacrimile. Era Naruto.

Naruto: Cine...ti-a facut asta?

Sakura: Nimeni...

Naruto: Saku, cine te-a facut sa plangi?

Sakura: Nimeni...

Naruto: Cine?! Spune-mi...

Sakura: Sa-...Sasuke...spun eu ezitand putin.

Naruto: Sasuke...? Ce ti-a facut?

Sakura: Nu mare lucru.

Naruto: Spune-mi.

Sakura: Pff...Trebuia sa mergem sa vorbeasca cu tatal lui, dar cand am ajuns in fata hotelului la care era cazat, a aparut o fata, iar el ma lasat acolo singura ca si cum nici macar nu eram cu el. Stiu ca nu e mare lucru, dar atunci cand cineva te abandoneaza pentru altcineva te face sa te simti ca un nimic. Te simti ca si cum nu ai conta. Asa ma simt acum. Ca un nimic. 

Naruto: Esti sigura ca te doare faptul ca te-a lasat singura? Sau te deranjeaza ca a plecat cu ea?

Sakura: Cred ca ambele...

Naruto: Surioara mea s-a indragostit?

Sakura: De parca nu stiai deja...

Naruto:  Da, stiam...

Sakura: Ce-ar trebui sa fac...?

Naruto: Pentru inceput mergi la mine in camera. Sigur nu vrei sa te vada Sasuke aici plangand. In camera e si Kiba. Stai cu el. Sigur te va inveseli.

Sakura: Bine...

Sasuke P.O.V. 

Vai ce tarziu s-a facut. E 7 seara si eu abia am ajuns la liceu. Ce pot spune...M-am distrat pe cinste cu Karin [nu va ganditi la prostii perversilor :))) ] Am intrat la mine in camera si l-am vazut Naruto stand la biroul meu.

Sasuke: Hey Naruto.

Naruto: Te-ai gandit sa mai treci si tu pe la liceu?

Sasuke: Nu-i vina mea. Am iesit cu Karin si nu ma mai lasa sa plec.

Naruto: Karin? Deci ea e cea pentru care ai lasat-o balta pe Sakura?

Sasuke: N-am lasat-o balta.

Naruto: Oh nu? Atunci cum se numeste situatia in care lasi o persoana singura pentru alta ca si cum nici nu ar fi fost acolo?

Sasuke: Cred ca exagerezi.

Naruto: Nu exagerez deloc, Sasuke. Spun doar adevarul. Parca ti-am spus sa nu o ranesti.

Sasuke: Nu am facut-o.

Naruto: Serios? Lacrimile ei nu par a fi de acord cu tine. 

Sasuke: Lacrimi? Stai, a plans?

Naruto: Nu asta e ideea. Uite Sasuke, nu vreau sa ma cert cu tine, dar ti-am spus deja ca ea e incredibil de sensibila. Iar ce-ai facut tu poate afecta pe oricine cu atat mai mult pe ea. 

In acel moment, am vazut-o pe Sakura pe geam, stand in curtea scolii pe o banca. Am iesit repede din camera si m-am dus la ea.

Sasuke: Era neaparata nevoie sa te duci sa ii te plangi lui Naruto?

Sakura: Nu eu m-am dus. A venit singur la mine.

Sasuke: Nu asta e ideea. Si data trecuta cand m-am rastit la tine ai apelat tot la el. Chiar nu-ti poti rezolva problemele singura?

Sakura: Stii ceva? Chiar nu pot. Apelez mereu la el pentru ca el e singurul caruia chiar ii pasa. Nu am mama si nici tata. De prieteni nu mai vorbesc. El e toata familia mea. Si tu spui de mine, dar tu crezi ca tatal tau te uraste si nu iti suporti fratele. Mai bine ai fi fericit ca inca ii ai pentru ca mai incolo le vei duce dorul.

Sasuke: Nu schimba subiectul. Vorbeam despre tine acum. Si oricum, de ce reactionezi asa doar pentru ca am plecat? Si vreau adevarul!

Sakura: Adevarul? Imi placi. Mult. Ma faci fericita. Ma faci sa rad. Esti destept si atat de diferit. Esti putin ciudat si nebun, dar cand te vad ziua mea devine mai buna. Sunt geloasa, ok? Sunt geloasa pentru ca mai lasat acolo. Singura. Mai lasat singura ca si cum eram un sac de gunoi pus intr-un tomberon gol. Si ai plecat cu tipa aia. Asta e adevarul. Esti fericit acum? spune ea fugind spre liceu.

Tocmai a zis ce cred eu ca a zis? Ea...ma place...Sincer, mi-ar placea sa ma bucur acum de asta, dar... Eu inca nu sunt sigur ce simt pentru ea...Si pe deasupra am si ranit-o. Foarte tare. Nu vroiam asta. Daca stiam ca asa va fi nu as mai fi plecat cu Karin. Pff...Cum ies din asta?