Viata la masculin [SasuSaku]

Totul ramane neschimbat...

Sakura P.O.V.

Acum e acum. Adevar sau minciuna?

Sauro: Pentru ca eu sunt...

Sasuke: Esti ce?

Sauro: Sunt...

Am mai stat un moment sa ma gandesc la ce urma sa fac. Trebuie sa i-ei toate avantajele si dezavantajele fiecarei optiuni, Sakura!!! Deci, daca il mint voi putea ramane iubita lui si in acelasi timp voi putea sa fiu prietenul lui si sa aflu chestii. Practic, nimic nu se schimba. Pe de alta parte, daca ii spun adevarul ma va crede o ipocrita fara scrupule, ma va ura, se va indeparta si nu vom mai vorbi niciodata. Totusi, imi voi lua o piatra de pe inima stiind ca acum el a aflat. Si stiti si voi vorba aia: " Greseala recunoscuta e pe jumatate iertata". Pai, cred ca e evident ce voi face, nu?

Sasuke: Ai de gand sa-mi raspunzi odata la intrebare? Ce cauta telefonul Sakurei la tine?

Sauro: Eu am telefonul Sakurei la mine pentru ca eu sunt....Eu sunt un prieten bun si am gasit telefonul Sakurei pe jos...Sincer, nici nu stiam ca e al ei.

Sasuke: Ciudat ca nu ti-ai dat seama ca e al ei avand in vedere faptul ca pe husa telefonului scrie numele ei cu paiete roz.

Sauro: Oh, nu am observat.

Sasuke: In fine...Hai ca eu am plecat. Ne vedem, spune el parasind camera si luandu-mi telefonul din mana.

Stiu la ce va ganditi. De ce l-am mintit? Sincer, nu stiu... Adica, intentia mea a fost sa-i spun adevarul, dar cand am deschis gura, a iesit ce a-ti vazut si voi. Voiam sa-i spun adevarul. Inca vreau, dar se pare ca minciuna mi-a intrat in obisnuinta si nu ma mai pot opri. De ce eu? Se pare ca va trebuie sa am in continuare o relatie bazata pe minciuna...

Am mai stat putin privind in gol, dupa care m-am trezit dinnou la reliatate si m-am dus in camera la Naruto. Nu era nineni acolo, asa ca mi-am luat haine de schimb si am intrat in baie. Dupa un dus racoritor, m-am schimbat si am iesit din baie. Atunci, i-am vazut in camera pe Naruto si Kiba.

Sakura: Hey baieti...

Naruto: Hey, Saku. Deci...Cum a mers? I-am spus adevarul?

Sakura: Pff...Am vrut, dar  nu am putut...

Kiba: Pai si ce i-ai spus?

Sakura: Pai in timp ce vorbeam cu el, i s-a nazarit lui sa o sune pe Sakura, iar cand a vazut ca telefonul ei e la mine, a devenit suspicios. Aceea era ocazia perfecta sa ii spun adevarul, dar cand am deschis gura mi-a iesit cea mai stupida minciuna posibila.

Naruto: Sa ghicesc. I-ai zis ca l-ai gasit pe jos.

Kiba: Iar el a luat telefonul zicand ca il va da el Sakurei.

Sakura: Exact.

Naruto: Offf,Saku...

Sakura: N-am ce face. Pur si simplu asa mi-a iesit. Iar acum va rog sa ma scuzati. Am de recuperat un telefon, spun eu parasind camera si pornind in cautarea lui Sasuke.

L-am cautat prin tot liceul, dar fara rezultat. In final, am decis sa merg la o plimbare si cu putin noroc, poate dau si peste el. Am inceput sa ma plimb prin parc pentru a-mi pune ordine in ganduri. Ce ar trebui sa fac de acum in colo? Sa continui sa traiesc in minciuna sau sa spun tuturor adevarul? Indiferent ce as alege, tot voi avea de suferit. Stiu! Daca as scapa de Sauro fara sa spun adevarul si fara sa sufar? Adica, daca el ar fi transferat la alt liceu? Mda...Asta nu va merge...Sakura nu are la ce liceu sa mearga  in mijlocul anului... Minunat. Am ajuns sa vorbesc despre mine la persoana a III-a...

Deodata, am simtit pe cineva lunadu-ma de mana. 

Tipul: Hey, frumoaso. Singurica?

Nu am spus nimic. Stateam si il priveam atent, tremurand din toate incheieturile. Ce ma fac acum?

Sasuke: Hey, ce-ar fi sa-i dai drumul, spune el tragandu-l deoparte pe tip. Hai, valea pana nu te i-au la bataie, se rasteste el iar tipul pleaca dandu-si ochii peste cap. Esti bine, printeso? spune el sarutandu-ma pe frunte.

Sakura: Da...Cum se face ca apari mereu cand am nevoie de tine?

Sasuke: E un talent natural.

Sakura: Ce sa spun.

Sasuke: Un multumesc ar fi dragut...

Sakura: Bine. Multumesc, Sasuke, spun eu dandu-i un sarut scurt.

Sasuke: Asa e mai bine. Oh apropo, am ceva pentru tine..

Sakura: Ce?

Atunci, Sasuke mi-a intins telefonul care teoretic la confiscat tot de la mine, dar practic la luat de la Sauro. Pai, se presupune ca l-am pierdut, asa ca trebuie sa par surprinsa.

Sakura: Telefonul meu! Oh Doamne, credeam ca l-am pierdut! Unde l-ai gasit?

Sasuke: L-a gasit Sauro pe jos in liceu.

Sakura: Vai, mersi, mersi, mersi, spun el imbratisandu-l.

Dupa asta, am mers amandoi sa ne mai plimbam. Se facuse deja 22:00. Sasuke m-a condus acasa, dupa care a plecat. In fine, defapt ma condus la casa bunicului, dar eh...Haideti sa nu intram in detalii...

L-am sunat pe Naruto sa vina sa ma ia, iar in 5 minute a si aparut.

Sakura: Nu trebuia sa te grabesti...Mai puteam astepta.

Naruto: Nu m-a grabit. Doar ca s-a nimerit sa fiu prin zona.

Sakura: Oh, cum asa? 

Naruto: Ma plimbam gandindu-ma la ceva...

Sakura: Hmm...La ce?

Naruto: NImic important.

Sakura: Sigur ca e important. Spune-mi.

Naruto: Ar fi mai bine sa nu stii. Crede-ma

Sakura: Oh haide!! Noi ne spunem mereu totul. Spune-mi despre ce este vorba.

Naruto: Promiti ca nu te vei intrista?

Sakura: Promit.

Naruto: Am primit un mesaj de la tata...

Sakura: Tata...? Si ce zicea?

Naruto: Ca ii e dor de noi...

Sakura: P-Poftim...?

Nu pot sa cred! Cat de ingrozitor poate fi? Dupa ce ca ne-a abandonat, mai are si tupeul sa spuna ca ii e dor de noi?! Plus ca s-a trezit sa zica asta dupa atata timp?! Nu pot sa cred!

Naruto: Esti bine?

Sakura: Voi fi, spun eu imbratisandu-l.

Si am revenit cu un nou capitol. Scuze ca a durat atat, dar nu prea am avut inspiratie. Pwp copii ^^ :* ♥♥♥