Viata la masculin [SasuSaku]

Decizia finala

Sakura P.O.V.

Judecatorul: In picioare, va rog. In acest moment o sa dau citire verdictului cu privire la custodia Sakurei Uzumaki.

Imi era atat de frica incat picioarele au inceput sa-mi tremure si inima a inceput sa-mi bata cu putere. L-am luat pe Naruto de mana, asigurandu-ma mai intai ca nimeni nu ne vede si l-am tinut strans pana ce verdictul a fost citit. Ce am auzit in  acel moment va ramane intiparit in mintea si inima mea pentru totdeauna...

Judecatorul: In urma informatiilor adunate, juratii au decis dupa o discutie aprinsa sa acorde custodia fetitei Uzumaki...Tatalui ei, Kizashi Uzumaki.

In acel moment, picioarele m-au lasat de tot si am cazut libera pe scaunul din spatele meu. Naruto, fiind foarte dezamagit de rezultat, a inceput sa tipe si sa se rasteasca la judecator.

Naruto: E imposibil! Nu mi-o puteti lua! Voi face apel!! spune el in timp ce mai avea putin si sarea la gatul judecatorului, dar din fericire a fost oprit de Sasuke.

Judecatorul: Va rog sa va controlati, domnule. O sa aveti dreptul sa o vedeti pe Sakura in urma unor vizite stabilite de comun acord.

Naruto: Vizite? Ce tot spuneti? Este fata mea!! Am dreptul sa o vad oricand vreau eu fara nici un fel de vizite stabilite!

Judecatorul: Imi pare rau, dar asa este legea, iar dumneavoastra sunteti obligat sa o respectati. Diseara va trebui sa ii inmanati fetita domnului Kizashi Uzumaki. Aveti timp de "la revedere" pana atunci, spune el parasind sala.

Am plecat si noi imediat dupa asta. Ajunsa la liceu, m-am dus direct la Naruto in camera sa ma schimb in Sakura, dupa care am mers la baieti ce se aflau la Sasuke in camera. Abia imi mai stapaneam lacrimile, dar se presupune ca eu nu stiu ce s-a intamplat deci voi incerca sa ma controlez.

Sakura: Hey baieti..

Ei: Hey...spun acestea cu un aer total dezamagitor.

Sakura: Ce s-a intamplat la proces? 

Naruto: Saku...Nu va fi usor ceea ce iti voi spune, dar..Tata a castigat. Va trebui sa mergi sa locuiesti cu el...

Sakura: Ce...?

In acel moment am putut insfarsit sa dau frau  liber lacrimilor ce mi-au inundat imediat chipul. Vazand asta, Naruto, care plangea si el, m-a stans tare in brate.

Naruto: Imi pare rau, Saku...Imi pare atat de rau. Nu am fost in stare sa le dovedesc ca tu trebuie sa ramai aici. Nu i-am putut convinge ca iti e mai bine aici. Nu am fost capabil sa le arat cat de mult as suferi fara tine. Imi pare rau, atat de rau...!

Sakura: Nu e vina ta. Nu ai nici o vina. Decizia a fost a lor. Eu...Eu nu vreau sa plec de aici, Naruto. Nu vreau sa plec de langa tine, de langa baieti..Nu vreau sa plec cu tata...

Naruto: Stiu, surioara...Voi face ceva. Voi reusi sa rezolv asta cumva. Iti promit..

Sakura: Cred ca ar trebui sa ma duc sa-mi i-au lucrurile din camera ta si sa ma duc acasa la bunicul sa-mi fac bagajele...spun eu parasind incaperea.

Naruto P.O.V.

Nu mai pot rezista! De ce trebuie sa mi-o ia?? De ce?!

Sasuke: Naruto...

Naruto: Nu Sasuke, nu poti zice nimic ce ma poate face sa ma simt mai bine.

Sasuke: Nu am spus ca te voi face sa te simti mai bine. Ce vreau sa spun e ca sunt aici. Toti suntem. Orice ai avea de spus, poti spune cu voce tare si noi te vom asculta. Nu e bine sa tii totul in tine. Spunand sentimentele cu vocea tare te ajuta sa te eliberezi si sa te calmezi.