Viata la masculin [SasuSaku]

Întoarcerea

Sasuke P.O.V.

Au trecut 3 zile de la trezirea lui Naruto din comă. De atunci au mai avut loc 2 atacuri asupra clanului Uchiha.  Primul dintre ele a avut loc în mijlocul nopții asupra lui Itachi. Clanul Aburame a crezut că atacând în timpul nopții, îl vor prinde pe Itachi cu garda jos, însă s.au înșelat. Din păcate pentru ei, fratele meu nu are mila nici măcar pentru copii. El consideră că imediat ce te.ai băgat în ceva trebuie să fii pregatit sa iti asumi consecințele, indiferent dacă ești copil sau nu.

Cel de.al doilea atac a avut loc asupra verișoarei noastre de 6 ani, Ayume, chiar în decursul zilei de azi, în timp ce eu eram la ore.  Fratele ei mai mare, Kakeru, ieșise cu ea în parc. A lăsat.o 2 minute singura ducându-se sa cumpere înghețată pentru cea mică, timp în care, după spusele fetei, ea s.a dus la groapa cu nisip. Acolo s.a împrietenit cu un băiețel ce părea doar cu putin mai mare decât ea.  În timp ce ea era cu spatele la el, băiatul a scos din buzunarul blugilor un pumnal, fiind gata să o atace pe Ayume. Din fericire, Kakeru a apărut la timp pentru a opri atacul, iar cea mică nu și.a dat seama de nimic.

-Ce fel de monștri ar antrena niște copii sa ucida? spune dezgustat Kakeru când se întoarse din camera lui Ayume unde o dusese pe micuta fată.

-Aceași monștri care au pus o bombă în centrul orașului pentru al distruge și pe el și pe locuitorii lui, acum 3 ani, spun eu ca și cum ar fi evident.

-Chiar și așa... spune dezamăgit Kakeru.

L.am ignorat. Sunt înconjurat numai de vești proaste în ultimul timp. Saku încă nu si.a revenit din comă.  Încep să devin din ce în ce mai îngrijorat. Tot ce.mi doresc e ca ea să.si revină. Cu restul ma descurc eu.

Am plecat peste puțin timp din casa verilor mei, îndreptându-ma spre spital. Din câte am înțeles, Naruto urmează să fie externat azi. S.a recuperat aproape complet, rămânând însa cu câteva cicatrici și vânătăi.

Ajuns acolo m.am îndreptat spre salonul fraților Uzumaki. Naruto stătea pe marginea patului, îmbrăcat în pijamale, cu bagajele făcute și așezate în același loc de acum 3 zile,  când au fost aduse de către Kiba. Nu mă observase. O privea cu tristețe pe sora lui ce se afla pe patul alăturat. El încă se învinovățește pentru faptul că Sakura a ajuns în starea asta.  Eu nu cred ca e așa. As spune chiar că vina îmi aparține. Saku a fugit la liceu din cauza discuției cu mine. Dacă nu aș fi vorbit cu ea, aceasta ar fi rămas în parc și nu ar mai fi fost atacată. Însă Naruto nici nu vrea să audă.

"Eu sunt fratele ei mai mare. E responsabilitatea mea să am grijă de ea și am eșuat. " repetă el de fiecare dată.

"Ești prost" îi răspund eu mereu.

M.am apropiat de el și i.am pus o mână pe umăr. Abia acum am observat că avea ochii roșii.

-Am avut un coșmar, spune el fără să mă privească.

Am tăcut și l.am lăsat să vorbească.

-Eram aici, în salon, privind.o pe Sakura. Vorbeam cu ea. Nu stiu exact ce îi spuneam, dar zâmbeam larg. Deodată, aparatul ăla nenorocit a lăsat să se audă un țiuit lung. Linia de pe ecran era dreaptă... Sakura devenea rece și din ce în ce mai palidă. Am țipat și în secunda următoare m.am trezit. Eram transpirat tot. Era ora 2 dimineata. N.am mai putut dormi. De atunci stau aici și o privesc, fiind gata să chem un doctor la cel mai mic semn că ceva e în neregulă, înainte să fie prea târziu..

Tremura în timp ce imi povestea toate astea. Privea fix aparatul de deasupra capului fetei.

Naruto e o persoană puternică, atât fizic cât și emoțional. Asta până când vine vorba de sora lui. Atunci devine vulnerabil ca un copil. Totuși, nu arată această vulnerabilitate oricui. Ma bucur că, după toate cele întamplate între noi, deși mă urăște, încă are încredere să.și lase garda jos în preajma mea.