Viata la masculin [SasuSaku]

Internare

Sakura P.O.V.

Naruto: Saku... F-Fugi..!

Voiam să fug, dar nu puteam. Nu mă puteam mișca oricât încercam să o fac. Am început să tremur din toate încheieturile și îmi simțeam inima cum bate cu putere atunci când l.am văzut pe acel bărbat trântindu.l pe jos pe Naruto și îndreptându.se cu cuțitul spre mine.

Ce mă fac..? Haide, Sakura! Mișcă..! Mișcă, am spus! Mda... Fără speranță. Eram pur și simplu stană de piatră.

Naruto: Oprește-te... Oprește-te chiar acolo! țipă el printre gâfâieli.

Bărbatul: Și cine mă va opri?

Naruto: Credeam că misiunea ta era să ucizi pe oricine are legătură cu Uchiha. Ea nu are nici o legătură cu situația asta! Nu cunoaște nici un Uchiha! Nici nu a auzit de ei! minte el, fiind totuși foarte convingător.

Bărbatul: Chiar și așa, a văzut prea multe, spune el întinzând mâna cu cuțitul spre mine.

Naruto: La naiba, n.o atinge!!! țipă el din toate puterile.

Sasuke P.O.V.

În sfârșit am ajuns.o din urmă pe Saku. Oare a intrat la Naruto în camera? Cel mai probabil da..

Bine, Sasuke, adună.te. Doar respiră adânc și bate la ușă.

Sasuke: Hey, Saku, sunt eu.. Putem sa vorbim, te rog? spun după ce am ciocănit ușor în ușă, dar nu primesc nici un răspuns. Bine, măcar ascultă.mă. Știu că mă urăști și probabil nu mă vei ierta niciodată, și pot înțelege asta, într.o anumită măsură, dar... Nu vreau să te pierd.. Vreau să continuăm să vorbim, să ne petrecem timpul împreună.. La urma urmei, avem același grup de prieteni, corect? Oh, stai. Și ei mă urăsc... În fine, cu ei o rezolv mai târziu. Tu ești cea importantă.. Putem rămâne amici măcar sau te voi pierde de tot? spun cât de rapid pot, rămânând fără vreun răspuns. Saku..? Nu vei vorbi cu mine, huh..? Bine, înțeleg.. Atunci ne mai vedem pe aici, poate.. spun îndepărtându.mă de ușă, dar deodată aud o șoaptă. Era vocea lui Naruto, dar nu puteam înțelege foarte clar ce spunea.

Sasuke: Ce zici, Naruto? Vorbește mai tare că nu înțeleg.

El șoptește din nou, dar tot nu pot înțelege. Enervându.mă, intru în camera lor. Imaginea acelei scene îmi va rămâne veșnic întipărită în creier. Erau Naruto și Sakura, întinși pe jos într.o baltă imensă de sânge. Aveau zgârieturi, tăieturi adânci și vânătăi pe tot corpul, iar hainele lor erau rupte. Am sunat numai decât la ambulanță, după care m.am apropiat de Naruto care încă mai mișca.

Sasuke: N-Naruto...

Naruto: Salveaz.o... Pe Saku... spune el respirând cu greutate.

Sasuke: Nu.ți face griji. Ambulanța va sosi în orice moment și veți merge la spital. Dar... Cine va făcut asta...? Cine v.ar putea face așa ceva..?

Naruto: Clan..

Sasuke: Clan? Ce clan?

Naruto: Clanul... Aburame... spune el și își închide ochii.

Sasuke: Naruto... Oi, Naruto! Deschide ochii! Naruto, deschide ochii! Nu poți face asta.. Nu mă poți abandona.. N.o poți lasa singură pe Saku.. Hai, Naruto... Revino.ți! țip brusc, lăsând lacrimile să.mi învăluie fața.

Deodată aud sirena ambulanței și 4 medici intră val-vârtej pe ușă, fiind insoțiți de Kiba.

Kiba: Ce, Dumnezeule mare, s.a întâmplat aici...? Sakura... Naruto... Nu se poate... spune el și cade în genunchi, privind în gol.