Back

Please remember

INGRATITUDINE

Totul a inceput cu un strigat, dovada c-am ajuns

La pieptul mamei, ce nu se putea opri din plans.

Ochii mari si zambetul ei dulce, atat de bland

Caldura parinteasca si mainile pierdute, termurand

Mi-au construit cadrul perfect, eclipsat de cel mai fin sarut

 Ce mi-a urat „Bine-ai venit”, in lumea-n care abia am aparut.

Tata privea in continuare, desi nu se mai putea exprima

Schita un zambet vag, de multumire incercand sa-si stearga lacrima

Ochii lor s-au intalnit razand, sperand...

Ma cercetau si ma iubeau

Din prima clipa in care m-au auzit plangand.

N-am sa le pot multumi vreodat’ indeajuns

Pentru tot timpul acordat, pentru toate intrebarile vietii la care mi-au raspuns.

Pentru fiecare noapte petrecuta langa pat, cu mine

Pentru toate eforturile depuse sa fie din ce in ce mai bine.

Nu am cum sa-i rasplatesc

Pentru fiecare dovada de afectiune, pentru ca m-au facut sa ii iubesc.

Pentru tot, pentru tot ce m-au facut sa fiu si tot ce-au incercat vreodata

Pentru ca m-au facut sa vad ce-nseamna dragostea adevarata.

Si tocmai de-asta, n-am sa inteleg vreodata

Dar cine oare o sa poata?

Sa-si dea seama de ce nu-i pretuim cand ii avem

Si plangem cand vedem ca-i pierdem.

De ce nu le daruim macar un sfert din cat ne-au dat

Si de ce nu le-aratam ca nu i-am uitat.

Ne uitam inapoi atat de resemnati si indiferent

Si ne izolam de amintirile cu ei, excluzandu-i din prezent.

Rar ne-ntoarcem sa-i privim si sa alungam tacerea

Dar nici atunci noi nu vedem suferinta si durerea

Ce le inunda inima slabita de viata tumultoasa

In care-au incercat sa ne construiasca o lume mai frumoasa

Si oricat de greu le-a fost, nu s-au abatut

Doar ca sa ne-ofere noua, o viata cat mai buna

Asa cum ei...niciodata n-au avut.

Acum, privim neputinciosi  spre trecut, spre casa in care am crescut

In care nu ne mai asteapta nimeni

In care nimeni nu mai plange, in care nimeni nu mai spera sa ne-ntoarcem si sa fim

Cum am fost la inceput.

Privim spre cer cautandu-i printre nori si dincolo de soare

Arsi de regrete, cuprinsi de dorinta arzatoare

De a-i strange inca o data-n brate, de-a le impartasi toate bucuriile

Dar ne-au mai ramas doar pozele si amintirile.

Nu ne mai putem intoarce sa schimbam tot ce-am facut

Cum i-am uitat, cum am tacut

Cum stateam indiferenti, declarand razboaie mintii

Cum am renuntat la tot ce-aveam mai scump.

Ne-am parasit parintii !