Ce pot spune ? Dupa o lunga, lunga, luuuunga perioada de timp am revenit cu o noua poezie. Sper sa va placa !
Viata mea
Viata mea...
Doar clipe trecatoare pe care nu le pot trai cum simt
Lacrimi varsate pentru orice lovitura
Pentru orice nedreptate, pentru oameni care mint.
Ma inec in fiecare zi cu scrumul ei, al vietii
Arsa de pacatele nimicurilor ce umbresc pamantul
Amintirea lor se-ntinde-n sufletul fiintei mele
Vor sa ma ucida. Dar de ce sa mor ? Ne uneste legamantul.
Toti murim, murim oricum si ramane doar mormantul.
Ma uit spre cer. Ce mi-ai dat tu, Doamne ? Tu, Divinitate?
Sunt un amestec de nimic, nimicul infinit
Un semn timid din vidul cel lumesc fara nicio calitate.
Merit eu, neutrul, sa raman in rautate ?
Nu privesc spre Rai, Divinitate.
Nu ma regasesc in inaltime, nu voi mai avea vreun vis.
Dar merit sa-mi lasi si acum sufletu-n abis ?
YOU ARE READING
Back
Poetry~ De cand ma stiu mi-a placut sa compun, dar niciodata nu am pus accent pe asta. Incet, incet a devenit o pasiune care ma ajuta sa ma regasesc in momentele grele, sa ma exprim, sa comunic..mai simplu, ma reprezinta ! Deocamdata sunt o incepatoare, i...
