DEPARTARE
Pe pajistea verde, plina de ingeri si suflete noi
Ma plimb atat de singur, atat de departe de voi.
Ma uit mereu in urma, dar inapoi stiu ca n-am sa mai ajung
Ma inec din nou in lacrimi, desi n-am voie sa plang.
Ochii-mi sclipesc, iar penele pudice din aripa mea
Ma imping in fata, sa descopar realitatea
Realitatea magistrala a tot ce e aici,a tot ce ma-nconjoara.
Lumea e rea, dar aici nu e lume
Aici nu e dor, foame,durere..aici n-avem nume.
Am plecat din malitiozitatea continua a celor de jos
Care se acuzau reciproc de duplicitate si vitregie
Si am ajuns aici sa ma scufund in elegie.
Am devenit in mod bizar un inger ferit de orice dezamagiri
Un inger trist si parasit, cufundat in amintiri.
Cu ochii in lacrimi si mintea ravasita, ascuns de patimi
Ma rog in liniste pentru lume, pentru voi
De ce oare n-am putere sa vin inapoi?
Sa va aduc alinare, sa va sterg lacrimile, sa fie trecatoare
Sa vedeti ca sunt bine,ca voi fi cu voi mereu
Ca vom pasi pe-acelasi drum, sa va ridic oricat ar fi de greu.
Dar nu conteaza, totul e obscur, nimic nu ne poate desparti
Aici, acum, prea sus, departe, mereu va voi iubi !
Sunt al vostru pe vecie, orice s-ar intampla
Si de-aici, din lumea demiurgului suprem
Mereu va voi apara !
YOU ARE READING
Back
Poetry~ De cand ma stiu mi-a placut sa compun, dar niciodata nu am pus accent pe asta. Incet, incet a devenit o pasiune care ma ajuta sa ma regasesc in momentele grele, sa ma exprim, sa comunic..mai simplu, ma reprezinta ! Deocamdata sunt o incepatoare, i...
