Da... Aceasta poezie nu e chiar reusita. Nu am avut prea multe "momente de inspiratie" cand am scris-o, dar SPER sa va placa.
TIMPUL
In jocul efemer al vietii nu suntem decat pioni
Inconjurati de caractere-nselatoare de ingeri, sau demoni.
Nimic nu ne opreste, nimic nu ne atinge
Suntem doar noi, cufundati in visuri si dorinta de-a invinge.
Insa, tot ce-am construit si tot ce-am daruit
Va disparea treptat, va fi inghitit de timp.
Imi traiesc momentul in umbra unui ornic
Si nu-l pot depasi, oricat as fi de dornic
Sa distrug orice obstacol atat de mirmidon
Si cad si ma ridic si cad din nou in abandon.
Timpul ma respinge, ma stinge
E pentru prima data-n viata cand simt ca ma invinge.
Renunt acum la tine, la mine, la simtiri
Caci timpul transforma cele mai frumoase clipe-n amintiri.
Nu pot controla cursul vietii
Cum nu pot picta stele pe cer in pofida diminetii
Orice fac, orice vad si oice simt e trecator
Sunt prinsa in procesul destinului, iar timpul e judecator.
Nu ma-mpotrivesc si nici nu-ncerc sa schimb ceva
Pentru ca el e demiurg si stapaneste toata lumea.
YOU ARE READING
Back
Poesía~ De cand ma stiu mi-a placut sa compun, dar niciodata nu am pus accent pe asta. Incet, incet a devenit o pasiune care ma ajuta sa ma regasesc in momentele grele, sa ma exprim, sa comunic..mai simplu, ma reprezinta ! Deocamdata sunt o incepatoare, i...
