ASTAZI
Ne-am oprit sa judecam, nostalgici si-n modul nostru orbitor
Acum, ca trecutul a devenit poarta spre viitor.
Ne lovim salbatici cu amintiri uzate, zambete false si fara demnitate
Interesati de scopuri parvenite, ne pierdem in orice mizilic
Si daruim totul celor care nu merita nimic.
Am ajuns in prezent doar sa ne intrecem in trufie
Sa batjocorim si sa ne pierdem in mandrie.
Ne-am deteriorat sentimentele si nu mai stim ce-nseamna a iubi
Am pierdut puterea de a ne impune
Si iertam oricat ni s-ar gresi.
Ne tradam, ne vindem sufletele fara vreun motiv anume
Si incepem sa credem in prea multa lume.
N-am stiut si probabil ca nu stim
Ca prieteni sunt cei care ne plac pentru ce suntem
Nu pentru ce-ar trebui sa fim !
YOU ARE READING
Back
Poésie~ De cand ma stiu mi-a placut sa compun, dar niciodata nu am pus accent pe asta. Incet, incet a devenit o pasiune care ma ajuta sa ma regasesc in momentele grele, sa ma exprim, sa comunic..mai simplu, ma reprezinta ! Deocamdata sunt o incepatoare, i...
