AU REVOIR, DONJUAN
Esti asa deceptionat, contemplator si totusi deprimat
Te-ai intors acum, dupa zilele-n care am lacrimat
In care priveam tanguitoare peretii incarcati de amintiri
Si nu ma puteam ridica din pat.
In care treceam nesigur din puseu in alte milioane de simtiri.
Nu-mi spune ca-ti pare rau, stim amandoi ca nu-i adevarat
Nu-mi spune c-acum regreti, nici atunci nu ti-a pasat.
Ma imbratisezi tandru, plin de dorinta si slava
Dar eu renunt, refuz sa-mbratisez un vechi berbant, ajuns acum epava.
Imi amintesti siret de tot, scapand lacrimi plasmuite
Ma intimidez in mod stupid, dar iti spun cum mi-ai zis si tu atunci
„ Degeaba, stii ! Esti asa urat cand plangi !”
Esti ingenuu, sleit de optimism, cum niciodata n-ai mai fost
Nu te recunosti nici tu, nici in modul tau anost.
Te-ai intors meditativ, convins ca te-am iertat
Te-ai intors la femeia ce te-a asteptat o viata intreaga
Dar acum a renuntat !
YOU ARE READING
Back
Poesía~ De cand ma stiu mi-a placut sa compun, dar niciodata nu am pus accent pe asta. Incet, incet a devenit o pasiune care ma ajuta sa ma regasesc in momentele grele, sa ma exprim, sa comunic..mai simplu, ma reprezinta ! Deocamdata sunt o incepatoare, i...
