Mama in cadere oarba

5 0 0
                                    

Slabita si nemancata nu am inteles prea bine mesajul bunului  meu prieten.Peste tot ramuri verzi si frunze dar nu intalnesc ceva potrivit pentru mine.Imagini  cand pregatesc mancare ,ciorba de pui calda imi da o savoare a acelui gust de parca ieri am fost acasa.Am si o sete si nici un ochi de apa nu imi apare sunt cuprinsa de o deznadeste si disperare.Imi vine sa renunt la cautarea safirului meu nici nu  imi mai aduc aminte de ce la inceput mi l am dorit atat de mult.Multe framantari si intrebari ascunse apar acum la suprafata si imi da o stare de dezorientare.

Planul tau nu va merge daca nu il intelegi corect focalizeaza te doar pe ce vrei.

M am  saturat de atatea lectii de viata si mesaje codate,chiar m am saturat ,ii spun eu furioasa.Renunt vreau acasa.Cateva picaturi incep sa cada treptat de sus .

Asta ne mai lipsea acum!ploaia asta special cade acum sa imi faca mie in ciuda.

Tunete prelungi si fosnete de frunze adanceste supararea mea si mai mult.Ne grabim sa ajungem undeva,dar nu stiu unde,ca sa te adopostesti in campia mare si intinsa nu exista ceva potrivit.Nu mai vedem nimic,peste cateva minute fulgere,grele si luminoase spinteca cerul de un violet plumburiu aducand din departare parca sfarsitul.Bubuind in departare inspre muntii ploaia cade deodata crunta in suvoaie de culori multicolore.Sunt surprinsa ca nimic nu imi coloreaza corpul apa ramane  doar apa.Am uitat de foame si de sete acum ma apuca o frica,oare ce fel de potop  este asta? 

Ca  o talanga infioaratoare de durere plange undeva  in departare un animal  care pare ranit.Ma uit la Ebres care  tot drumul a stat relaxat si nici acum nu imi zice nimic, aud doar mental glasul lui.

Stai linistita,ESTI DOAR UN OBSERVATOR.

Un lup asezat  deasupra altuia mai mic racneste si se misca dintr o parte in alta cu colti si ghearele sale scoae afara.Pare mort cel de jos  e fara suflare si lupul cel mare il tot atinge cu botul incercad disperat sa il scoale.Este furios animalul acesta care se uita la noi,corpul poarta numeroase cicatrice in vindecare si cateva sunt noi.

Ploaia  spala ranile si sangele  celui ranit. Se scurge suroaie ajungand pana in dreptul nostru.De cum ne vede se repede la noi maraind mai tare amenintandu ne cu postura lui inalta si grandioasa.Ochii lui sunt disperati  ,intr o nebunie si furie oarba.Nu ne lasa sa trecem mai departe si alearga de colo pana colo punand un obstacol insasi  corpul sau .Trece iar  la cel care zace jos, inert se uita la noi si rage atat de sfasiitor ,greoi.

E puiul ei,sopteste Ebres e pe moarte,nu a trecut peste mama a ramas in poveste.ah ah ah!

A fost,testul?

Da,cred ca a uitat ceva.Vai ,vai de cel ce se amesteca cu lumea ireala,uite asa ramane prins.

Imaginea se repeta in aceleasi scene,vine la noi urla se apleaca la  puiul mort  si iar plange atat de tare incat ramai socat cum poate sa planga acest animal.









DRAGONUL ROSUUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum