inselatoria

8 0 0
                                    

Din mancarea luata la pachet nu a mai ramas nimic s a dizolvat imediat ce am parasit acel loc.Afara este soare si eu imi simt  in interioar organele sfaramate de  parca nu am mancat si baut nimic.Oksana rade vesela cu parul ei lung si frumos .E atat de naturala.Cativa vulturi pornesc in inaltul cerului cautand o prada.Se rotesc deasupra noastra si eu strig la ei  tare.

-Suntem cu totii vii de aici nu luati nimic!

Si nu stiu de unde aud raspunsul lor.

-Nu este adevarat cineva nu mai este viu printre voi demult.

Vulturul a spus o printr un fel de croncanit sinistru.

-Ce vrei sa imi spui amice?ce insinuezi prietenul meu doar doarme.

-Da,daaa somnul de vec!

Ma uit atunci atent la micuta pasare ce o port pe spatele meu si stiu sigur ca acel vultur de sus minte pentru ca  ii este foame.

-Ebres,esti mort deabinelea chiar?

Dar nu mi ai spus mai multe despre lume,despreCel Ce Este ,te rog scoala te si merg!.De ce nu mi ai spus macar mental ca vrei sa mori?

Ebres,Ebres prietenul meu bun.

Ca vantul imi trece durerea si tristetea care  ma apasa din ce in ce mai tare.Se cutremura intrEaga  mea fiinta pana acum nu am stiut cum este sa iti moara  cineva apropiat. Il pastrez in amintirea mea dar totusi ma gandesc ca fiind un  animal poate a intrat intr un fel de  hibernare  ceva si tot o sa se trezeasca la un moment dat.Nici nu mai stiu unde trebuie sa  merg si de ce, ma indrept spre necunoscut.Safirul parca il vroaim dar acum nu mai are nici o valoare. Nimic nu are nici un rost Oksana danseaza pe drum si in bucuria ei apare o lume noua plina de culoare si vegetatie.

-Ha,ha,ha langa noi cineva izbucneste in ras!

-Cei trei care au speriat vestul!




DRAGONUL ROSUUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum