Persp.Erica
Nu pot sa cred.Aveam incredere in el.Stiu ca acum poate par prea suparacioasa sau ceva dar m-am saturat.Toata lumea vrea sa ma ajute,dar ei bine mi-a ajuns.Nu am nevoie de mila nimănui.Pot sa ma descurc si singura.Ii puteam face fata,as fi reusit,as fi putut fi cunoscută pentru meritele mele,cum ca am salvat oameni,cum ca am facut ceva fara ca altcineva sa se bage sau sa ma influențeze.Dar nu.Apare Chris si strică tot.
-ERICA!AI GRIJA!
Asta e ultimul lucru pe care l-am auzit inainte ca totul sa se facă negru.
Persp.Raquel
O vad pe Erica cum merge ingandurata.Mi-as dori sa o pot ajuta.Sunt langa ea si voi fi mereu,dar sincer nu credeam ca salvarea noastra din partea lui Chris o va supăra atât de tare.Chiar vreau sa stiu la ce se gândeste.Imi e mila de ea.Dar asta e problema...mi-a spus de mii de ori ca vrea sa reusească ceva fara ca cineva sa o împiedice.Sa nu ii mai fie nimănui mila de ea...dar eu nu pot sa fiu asa.E cea mai buna prietenă a mea.Suferă ea,sufăr si eu.
Ma grăbesc sa prind verde la semafor.Eh s-a pus rosu.Asta e.Traversez după.Imi întorc capul sa vad unde e Erica,iar in secunda urmatoare o vad traversând cu capul in jos,fara sa ii pese de ceva.
-ERICA!AI GRIJA!
E singurul lucru pe care apuc sa i-l spun pentru ca in momentul următor se prabuseste inconstientă pe sosea,sângele începând sa ii curgă de la cap si picior.O nu!Asta ne mai lipsea!
-ERICA!tip la ea.Erica..Nu ma părăsi te rog!spun si izbucnesc in hohote de plâns.Te rog...ne avem una pe alta.Haide..revino-ti..o scutur usor de cap dar nimic.
-Ajutor!!!Va rog!Cineva...oricine...va rog!si incep sa plâng si mai tare.
Soferita stătea si se uita sovata in loc sa facă ceva.
-Ce stai asa acolo?!Tu nu vezi ca e rănită?Sună acum la ambulanță!
Ma întind langa Erica imbratisand-o,in cap venindu-mi toate clipele frumoase cu ea.Asta nu se poate intampla...Nu,nu!Erica trebuie sa trăiască.E o fata puternica stiu ca va reusi.Fara sa imi dau seama ambulanța ajunse-se deja.Medicii coboară si o i-au pe Erica de langa mine.Ma ridic si eu si ma uit cum o pun pe targă si o urca in ambulanta.
-Pot veni cu ea va rog?
-Sunteți vreo rudă de a ei?
-Nu.Sunt cea mai buna prietenă a ei.Va rog..lasati-ma sa vin!Va implor...eu-
-Urca draga mea...gata.Nu mai plânge.Totul va fi bine..sper.
Ma fac ca nu am auzit ultimul cuvant si urc alaturi de ei.
*****
Doamne!Nu mai pot suporta asteptarea asta!Sper ca Erica e bine acum...sper ca operația sa reusească.
-Domnule doctor!Sunt Raquel.Prietena cea mai buna a Ericai...fata blonda care-
-Da draga mea.Stiu cine e.
-Spuneti-mi va rog...cum se simte?
-Pai nu am de ce sa te mint,asa ca iti voi spune tot.Scumpo...Prietena ta...
Oh,hai mai repede moșule,ma tii cu sufletul la gura..
-Este bine!spune el.Rasuflu usurata si ascult ce are de spus in continuare.Este bine doar ca lovitura de la cap a fost puternica...si ea inca nu s-a trezit..si sperăm sa nu-si fi pierdut memoria.Dar sa nu fim negativi.Bine?E in salonul 207.Du-te si viziteaz-o.Are nevoie de tine.Ma bate pe umăr si pleaca.
Cand sa ma îndrept spre salon cineva ma striga.Ma întorc..
-Mama!Tata!Sunteți aici!
-Da draga mea!Suntem cu tine si prietena ta.Am stat si noi de vorba cu medicul si ne-a explicat tot.Tu esti bine?
-Da.Sunt in regula...dar voi cum ati aflat de asta?
-Oh...pai a fost difuzat la stiri draga mea...
-Aha..pai bine.Eu ma duc la Erica,veniti?
-Sigur.
Persp.Erica
Simt o durere îngrozitoare de cap.Si miroase ciudat aici.Dar nu pot sa vad...Nu ma pot trezi.Totul e negru..ce s-a intamplat?Aud o usa care se deschide încet,iar cineva se apropie de mine.Vreau sa spun ceva...Dar nici asta nu pot.
-Hei Erica.Sunt Raquel?Ma auzi?...sper ca da,pentru ca vreau sa asculti bine ce am de zis...
E Raquel!O doamne nu pot sa cred!Vreau sa o i-au in brate si sa ii pun o groaza de intrebari.Incerc sa dau din cap afirmativ si reusesc,oarecum.Dar vreau sa o vad...Incerc din răsputeri sa imi deschid ochii...Dar când incerc ma i.a o durere groaznică de cap.
-Erica dumnezeule ce bine ca esti trează.Poți vorbi?Poti auzi?Ma poți vedea?
Doar dau din cap în semne de "nu" si "da".
-Bun.Vreau sa ma asculți cu atentie pentru ca am lucruri importante sa-ti zic.Mama,tata,puteti iesi putin?
-Desigur..
-Pai in primul rand doctorul a zis sa te odihnesti bine si sa nu faci vreun efort care iti poate provoca dureri.Daca incep sa iti revii si timp de 2 zile,fara azi,esti intr-o star buna,te vor externa.Si cred ca vrei sa stii ce s-a intamplat...pai...ai fost lovită de o masina.Acum nu te panica...daca vrei i-a niste apa..respiră usor...
Incerc sa ridic palma in semn de "stop" ca sa se calmeze,si ii arat un ok.
-Erica începi sa te descurci,asta e minunat!Dar inainte sa ajung la ultima parte...Tu stii cine esti sau cine sunt,nu?Doctorul a zis ca speră sa nu ai amnezie...Si de aceea te întreb.Esti ok?Iti amintesti?
Dau din cap afirmativ.
-Pfiu..ce bine.Bun...sa trecem la ce voiam sa iti zic...eu m-am gandit bine...Si m-am gandit si in locul tau la ce decizii ai lua si la ce ai spune...si eu cred ca e cea mai buna idee.Tot alergând după jurnalele astea nu mai petrecem timp împreună,suntem stresat,necazuri de asteapta la tot pasul..daca nu le căutăm cu ce poate fi mai rău..?Asa ca...eu am decis sa renunțăm.
Usa se deschide iar 3 personaje sunt pe podea strigând in cor:"Ce?!"
-Ce căutați aici?
-V-am urmarit..spuse Sugar.
-Plecați va rog...ati facut destule....asta e decizia noastra iar daca Erica mi-o confirmă când se trezeste,asa va fi.
Sper ca v-a placut capitolul.
