Minti murdare

Capitolul 3.

Ceasul de la mana mea indica ora 23:39. Abel mi-a spus ca ne vedem in fata blocului meu la 23:30. Si unde este el acum? Sigur unde nu ar trebui sa fie. Purtam costumul meu "de hot" scos de la naftalina si era imposibil sa nu ma recunosti. Parul meu auriu era prins intr-o coada de cal care atarna mandra pe spate. La brau aveam o curea micuta la care erau atasate fel si fel de obiecte care sa imi usureze munca. Pe restu le tineam in ghiozdan. Nu stiam ce metode de securitate folosea muzeul asa ca m-am pregatit in caz de orice. Mai fusasem acolo o data, cu scoala dar nu ne vorbisera decat despre natura nu si despre metodele de securitate.

Masina neagra a lui Abel isi facu aparitia pe alee oprind chiar in fata mea. Am deschis portiera cu putere aruncand ghiozdanul pe bancheta din spate si asezandu-ma si eu pe scaunul pasagerului.

-Ma bucur sa vad ca ti-ai pastrat punctualitatea. vorbi el in timp ce demara pe stradutele pustii ale New York-ului.

- Si eu vad ca tu tot un intarziat ai ramas. i-am raspuns muscandu-mi buza. A inceput sa ranjeasca la mine, si chiar si in lumina slaba a felinarelor puteam sa ii vad zambetul perfec si ochii albastrii care ii straluceau. Imi framatam mainile in poala privind luminile care pareau niste fantasme din cauza vitezei. Nu am mai facut asta de atata timp. Daca nu o sa imi iasa? Daca o sa pornesc iarasi vreo alarma? Daca o sa fiu prinsa din nou? Mi-am alungat gandurile negre din cap si am incercat sa ma concentrez pe ceva frumos.

Abel a parcat masina la distanta de cateva stradute de Muzeul de Istorie Naturala.

Imi intinse o harta a muzeului lasandu-ma sa o studiez putin dupa care mi-a spus:

-Aici trebuie sa ajungi tu -a atins cu degetul locul unde se afla diamantul.- Astazi sunt doar doi pasnici de garda. Poti sa ii adormi repede cu un somnifer. Dezactivatul camerelor e o nimica toata. Muzeul inca nu dispune de lasere deoarece inca nu au fost cumparate. Proprietarul de drept al diamantului le-a comandat de curand. Sub masa pe care este diamantul se afla un buton care ridica sticla. Iei piatra si iesi. Ai inteles?

Am mai privit cateva secunde harta dupa care mi-am ridicat privirea spre Abel. Ma privea tacut asteptand un raspuns afirmativ din partea mea, iar intrebarea pe care i-am pus-o l-a luat prin surprindere.

-Daca e asa de usor de ce nu o faci tu?

-Pentru ca nu am dexteritatea ta. a raspuns studiindu-mi expresia fetei.Apropo, pune-ti asta! a spus intinzandu-mi o mica casca; asa pot sa vorbesc cu tine si tu cu mine.

Am acceptat casca punand-o in ureche, incercand sa ii mentin privirea.

Puteam sa ii citesc in ochii de culoarea oceanului increderea pe care o trada. Avea incredere in mine.

-Promite-mi ca o sa ramai aici si o sa ma astepti. a fost mai mult o soapta dar el a auzit-o. Nu as fi suportat daca ar fi plecat iar.

-Promit! mi-a zambit dupa care s-a intins dupa ghiozdan si mi l-a intins continuand sa zambeasca.

Am apucat breteaua rucsacului deschizand portierea si coborand din masina. Am parcurs repede cele doua stradute si m-am pozitionat in fata usii din spate a muzeului. Aici camerele nu bateau si puteam sa intru usor. Am scos o cheie multifunctionala din buzunarul blugilor pe care o foloseam adesea cand le uitam pe ale mele acasa. Am rasucit cheia in yala, lasand lacatul sa se prabuseasca pe marmura alba. Am deschis usa intrand direct in debaraua ingrijitorului. Trebuia sa am grija sa nu dobor vreo coada de matura. Am deschis usa cu un scartait enervant si am privit prin crapatura formata. Camera pasnicilor era fata in fata cu cea a ingrijitorului, lucru ce mi-a usurat munca. Am scos din ghiozdan grenada si i-am dat drumul pe marmura alba si rece. Aceasta a inceput sa se rostogoleasca intrand in camera pasnicilor. Am apasat pe telecomanda care detona fumigenul iar incaperea s-a umplut cu un fum gros si inecacios care i-a facut pe barbati sa cada ca secerati. Am luat o gura mare de aer si m-am aruncat si eu in camera inundata de fumul greu care se materializa in norisori negri si grosi. Am scos un briceag si am taiat cu usurinta cablurile care legau si tineau camerele conectate. Am aruncat o privire asupra ecranelor negre. A mers!