Minti murdare

Capitolul 8

Xena

Stateam cu fata lipita de geamul rece al avionului privind absenta norii plumburii care treceau pe langa noi cu viteza. Mai aveam doua ore pana in Paris.

Era singurul oras pe care imi doream sa il vad de mica. Cand stateam seara in pat imi imaginam luminile orbitoare ale turnului Effel, mirosul de trandafiri si apusul de soare. Speram sa ma plimb cu cineva special pe stradutele pavate, sa urcam in turn si sa admiram frumusetea orasului. Dupa el sa diapara pe nesimtite, si sa se intoarca cu un trandafir sangeriu. Dar acum nu mergeam pentru asta, acum mergeam in frumosul oras al dragostei pentru a-mi razbuna familia. Daca mama ar mai fi trait, sigur ar fi star ingrijorata acasa, cu o cana de ceai de fructe de padure in mana, imaginandu-si cele mai oribile scenarii. Iar la primul ei suspin tata ar fi rasarit din bucatarie si ar fi luat-o in brate mangaind-o pe par, soptindu-i vorbe dulci. Dar nu mai sunt in viata, nu mai stau pe canapea, nu isi mai fac griji. Poate e mai bine asa. Macar si-au gasit linistea.

Degetul lui Abel mi-a atins obrazul stregand lacrima care aparuse in coltul ochiului.

-O sa stam in Paris mai mult decat credeam. B.B. nu stie inca locatia lui Diablo.

Doar am aprobat tacuta din cap privindu-l absenta. Se vedea ca era obosit. Cearcanele vinetii ii inconjurau ochii albastrii iar parul nepieptanat era lipit de frunte. Am incercat sa ii scot o suvita din ochi manganidu-i obrazul cu degetul mare. Avea barba.

-Trebuie sa ai mai multa grija de tine. i-am soptit continuand sa ii mangai obrazul.

El mi-a zambit si si-a pus mana lui peste a mea lasand ploeapele sa ii cada peste ochi.

-Mai intai o sa am grija de tine, dupa de mine.

***

Abel

Xena se invartea prin micuta bucatarie incercand sa faca o cafea. Se acomodase destul de repede cu aerul din Paris. B.B. aranjase un apartament frumos, decorat cu mobila veche, stilata, care crea un aer de liniste. De la fereastra cu rama de mahon, se vedea cerul innorat si orasul amortit, iar undeva, in departare se vedea Turnul Effel. Era o priveliste mirifica care merita sa fie admirata minute in sir. Dar nu era timp pentru asa ceva. Mi-am mutat privirea spre B.B. care statea in fata leptopului de mai mult de doua ore incercand sa-l gaseasca pe Diablao, dupa care am privit-o pe Xena. Isi tinea castile in urechi si fredona o melodie in soapta miscandu-se pe ritmul ei. Arata perfect in tricoul acela cu AC/DC, mult prea mare pentru ea si cu pantalonii aceia de trening. Daca nu ai fi cunoscut-o ai fi putut sa juri ca este o adolescenta fericita. Dar daca o priveai mai atent puteai observa momentele in care se opreste si priveste pe fereastra, pierduta in ganduri si amintiri dupa care revine la realitate trezita de un acord al unei chitare, puteai sa ii observi cearcanele din jurul ochilor formate in noptile in care plangea cu capul pe Luna, sau parul ei care incepea sa isi revina la culoarea initiala. Si chiar daca aspectul fizic nu era unul perfect, in adancul ei, departe de frumusetea exterioara se ascunde un suflet cu adevarat pur, care nu merita sa treaca prin atat de multe incercari. Mi-as dori sa ii alin suferinta, sa o iau asupra mea si sa las acel suflet in pace, dar nu pot, pot doar sa o privesc si sa incerc sa o ajut sa se razbune. Dar totusi as avea inima impacata daca ar fi alaturi de mine.

Xena

Dupa ce am turnat cafeaua in cesti m-am oprit admirand lichidul negru. Tatei ii placea sa faca cafeaua de dimineata. Inca imi aduc aminte cum lasa pe fundal sa curga o melodie linistitoare si incepea sa prepare cafeaua cu atata indemanare, parca ar fi fost nascut sa faca acest lucru. Iar muzica lui intodeauna ma trezea.Si coboram morocanoasa la parter incarcandu-mi creierul cu replici de cearta,cu diverse scenarii si cu injuraturi stupide pe care i le puteam spune, dar cum ii vedeam zambetul acela alb si simteam mirosul de cafea, orice gand de cearta disparea si ma lasam purtata de atmosfera.