Imi tineam fata lipita de geam privind, absorbita de gandurile mele, frumoasele lumini care treceau pe langa noi precum nalucile. Intodeauna mi-a placut sa fac asta. Mi-am intors privirea catre Abel care conducea concentrat. Mainile ii erau incordate pe volan si isi tinea maxilarul inclestat.Am mangaiat cu buricele degetelor frumosul lantisor trasandu-i conturul.
Cand am ajuns in fata vilei am privit-o fascinata mai multe minute-n sir. Era o vila mult mai mare decat ceea a lui Abel care, in mod straniu se afla la capatul unei paduri.Ferestrele luminate porneau din pamant si se intindeau pana la tavan. Atmosfera din inauntru era una interesanta. Femei cu varste diferite, inecate in machiaj si cu coafuri sofisticate zambeau si vorbeau, sorbind din pahare cu sampanie. Domnii, imbracati in sacouri stilate si purtand in buzunar batiste de catifea, stateau in grupuri stranse discutand, probabil, afaceri. Intraga atmosfera era intretinuta de o orchestra simfonica aflata intr-un colt. Stiam ca aici nu e locul meu; dar trebuia sa ma integrez, de dragul lui Abel. Am mai arucat o ultima privire rochiei: macar ea se potrivea cu atmosfera.
Inainte sa ies din masina Abel m-a prins de mana obligandu-ma sa il privesc. Nu stiu de ce, dar in lumina lunii ochii lui aveau o sclipire aparte.
-Xena stiu ca ma urasti si ca dupa tine nu as merita nici un colt de paine dar chiar am nevoie de tine!
L-am privit usor sceptica minute-n sir incercand sa ii cantaresc cuvintele. Ce mai conta un furt in plus la CV-ul meu?
-OK. Dar imi dai toate detaliile.
A zambit usurat dupa care a inceput sa imi povesteasca planul lui.
Se pare ca proprietarul vilei este de fapt un maniac bogat care detine informatii importante despre un diler din Mexic. Iar pentru a putea pune mana pe acele informatii Abel are nevoie de o diversiune. Doar trebuia sa arunc o bomba fumigena si sa ma ocup de camere in timp ce el il sedeaza pe proprietar si pune mana pe stik.
Dupa instruirea de rigoare am iesit din masina intrand spre vila. Din interior atmosfera parea si mai sufocanta. Pe langa zecile de parmumuri, mult prea dulci pentru gustul meu, muzica era mult prea lenta si prea stilata pentru tipanele mele care inghitisera ani de zile rock. "Trebuie sa te integrezi!" mi-am repetat acest lucru de cateva ori in minte inainte sa inaintez, impinsa de la spate de catre Abel. Am tras usor de rochie si mi-am trecut mana prin par dupa care am luat un pahar de sampanie de pe tava unui majordom aruncand zambete in stanga si dreapta incercand sa par placuta. L-am urmat pe Abel pana la un grup de barbati. Toti se aflau in jurul varstei de patruzeci de ani, dar cu putine operatii estetice aratau mai tineri. S-au salutat dand mana iar Abel mi-a facut cunostinta cu ei iar eu am fost nevoita sa ma prezint sub numele de Angela.Proprietarul, numit Smith, m-a invitat sa ma alatur grupului de doamne iar eu am acceptat supusa. M-am indreptat spre grupul de femei incercand sa par cat mai stilata.
-O, buna draga! Numele mei este Mishelle!
-Buna seara! Eu ma numesc Angela.
Era o femeie tanara, cu un par blond precum lanurile de grau, care cobora in vartejuri pe spate. Rochia rosie, mulata si lunga pana-n pamant, cu un decolteu adanc, impodobit cu perle, impreuna cu corpul ei sculptat, atrage atentia tuturor barbatilor din incapere. Avea ochii verzi,reci, inconjurati de un machiaj puternic, la care presupun ca se lucrase intens. Buzele voluptoase, modificate chirurgical, erau date cu un ruj rosu, intens, care iti fura privirea.
-A, trebuie sa fi iubita lui Abel, Smith mi-a spus ca o sa vi! Imi place parfumul tau! Calvin Klein daca nu ma insel.
-Aveti dreptate! Si al dumneavoastra este cu adevarat interesant.
Ma socau simturile ei dar am continuat sa imi joc rolul, mintind in legatura cu gusturile ei excelente in materie de parfumuri.
Ma prefaceam ca admir camera incercand sa indentific camerele. Nu erau foarte bine ascunse si nici foarte greu de distrus. Dar erau doar trei pe un perimetru destul de mare.
CITEȘTI
Minti murdare
General Fiction" Lumina lunii impodobea straduta pustie, plina de tomberoane si cutii de carton.Au trecut zile intregi,luni de apasare sufleteasca in care linistea a pus stapanire pe viata mea.Unde m-am pierdut? Cum as putea sa ma regasesc prin multimea plina de m...