Minti murdare

Capitolul 10

Xena

Un piuit enervant se auzea atat de departe si totusi atat de aproape de urechea mea. Doream sa intind mana si sa apas butonul de stop dar mana nu imi respecta comanda. Am ramas nemiscata ascultand piuitul. Am incercat sa il numar dar cifrele mi s-au amestecat in cap si am pierdut numaratoarea. Am incercat sa imi rotesc gatul dar o durere puternica ma lovit direct in tampla. Am gemut de durere si am revenit la pozitia initiala incercand sa inlatur durerea. Am mangaiat cu buticele degetelor panza de sub mine. O voce mi-a atras atentia de la material si am incercat sa o urmez, sa ma agat de firul fragil pentru a iesi la realitate.

-Da. Este in coma. Nu. Doctorii au spus ca o sa isi revina. Abel? E plecat. La auzul numelui lui am tresarit usor.

-Nu pot. Stii cs as putea sa pierd misiunea. Bine. Mai vorbim. Pa.

Dupa ce vocea a trecut sunetul enervant areaparut pe fundal. Am revenit la numaratul sunetelor pana am adormit.

Autor

-Cum ai putut sa faci asa ceva? Abel lovi cu putere masa facand-o sa se miste. Big Boss statea linistit si il asculta cum se criza. Xena era in coma de mai bine de o saptamana iar el mai avea putin si facea atac cerebral. Ii explicase ca nu era vina lui de o mie de ori, iar tot de atatea ori Abel ii adusese aminte ca ii spusese un numar gresit.

-Imi pare rau! Abel, ti-am zis ca am primit date gresite.

-Scuze scuze si iar scuze. Crezi ca o sa o trezesti daca mi te scuzi. Se apuca de par si se invarti pe calcaie maraind.

-Abel o sa isi revina. incerca B.B. sa il calmeze punandu-i mainile pe umeri si asezandu-l pe scaunele de pe hol. Asistenta de pe palier le atrasese atentia deja de o suta de ori dar lui Abel nu ii pasa. Se gandea doar la ea. "Un an de zile ea plecase din viata lui iar acum fusase la un pas de moarte. Si el ce facuse? O aruncase in ghiarele mortii? " Se intreba acelasi lucru dupa fiecare discutie cu doctorul. Fiecare semn de viata al Xenei ii facea inima sa bata cu putere si sufletul sa ii infloreasca iar fiecare semn de neliniste il facea sa simta cum cineva ii scurge sangele din corp folosind o pipeta. Ultima oara ii spusese ca are sanse sa se trezeasca in cursul zilei de astazi. Dar el nu mai avea rabdare. Dorea doar sa o auda. Sa ii priveasca zambetul si sa o stranga in brate.

Fiecare minut era o adevarata agonie pentru el. Simtea cum se descompune pe interior. Big Boss disparuse din peisaj lasandu-l din nou singur. Parca ii spusese unde pleaca, dar ce ii pasa lui. Se invarti de cateva ori pe coridor numarand secundele. Incepu sa vorbeasca cu dozatorul de apa dupa care se aseza din nou pe scaun. Incepu sa se dea cu capul de perete inchizandu-si ochii si atipind din cauza oboselii.

Xena

Pielea imi era mangaiata de o mana tandra care imi desena cerculete in palma. I-am prins degetul si l-am strans cat de tare am putut. Dupa care i-am dat drumul. Am deschis usor ochii si mi-am plimbat privirea prin camera. Mi-am fixat-o pe Abel si am icercat sa zambesc lucru care mi-a provicat dureri de cap. Abel s-a ridicat de pe scaun si m-a imbratisat strangandu-mi obrjii in palme si lipindu-si fruntea de a mea. A ramas nemiscat cateva secunde savurand fiecare moment dupa care s-a indepartat usor lasandu-ma sa respir.

-Apa. am murmurat simtind un gust usor sarat pe buze. A luat repede paharul cu apa si m-a ajutat sa beau. I-am zambit si am incercat sa ma ridic. El m-a apasat usor pe piept si m-a tinut locului. I-am aruncat o privire dispretuitoare dar el doar a ras fiind cu adevarat fericit.

-Doctorul a spus sa nu te misti.

-Nu mai spune. am vorbit.

-Ce, ai de gand sa ma bati? sprancenele i s-au ridicat mimand o surprindere.