Frate sau iubit

II

Actualizat 10.09.2016. În urma actualizării capitolul a fost rescris în totalitate. Au rămas aceleași idee dar prezentate în mod diferit. Apropo pe 9 Ianuarie voi posta în premieră prim capitol la "Too late", este o carte de dramă combinată cu dragoste.  

Justin's pov:

"Mă voi întoarce repede promit.", murmur și îi sărut fruntea, îmi iau valiza și închid ușa încet în urma mea.

Ivy's pov:

"Bună dimineața, domnișoară Mallet.", spune aceasta, oprindu-se  din ce făcea, când mă văzuse.

"Dowsone. Sunt Ivy Dowsone."

"Ai fost, dar odată ce ai fost adoptată ai luat numele Mallet."

"Mi-aș fi dorit să-mi păstrez numele meu de familie, dar...", spun încet mai mult pentru mine."Fie.", spun mai tare ca să mă audă și ea.

"Domnul Justin m-a rugat să vă dau asta când vă treziți.", spune și îmi întinde o cutie albă cu emblema firmei apple și un plic. Auzisem de iPhone, dar nu prea mă dau în vânt  după lucruri scumpe, așa că aleg întâi să deschit plicul. Găsesc înăuntrul acestuia un fel de bilețel-scrisoare

"Hey Ivy, bună dimineață, sper că ai dormit bine. Apropo ești foarte adorabilă când dormi. Eu am plecat în turneu, dar revin în trei luni. Ai grijă de tine, și fii fetiță cuminte. Mama a plecat și ea pentru o zi, dar se întoarce ea repede, și va avea foarte multă grijă de tine. Apropo ți-am lăsat un mic cadou sper să-ți placă... Justin."

Las scrisoarea la o parte, și deschid cutia. iPhone 7C, pink. Nu știu sigur ce preț are, dar știu că costă ceva . Pff... cică mic cadou. Dacă ăsta este mic cadou, nu știu ce înseamnă pentru el un mare cadou.

"Domnișoară Ivy, micul dejun este gata.", apare Roxana(îngrijitoarea). "Vă va ține companie verișoara domnului Justin, Nicolle. Vă conduc.", spune aceasta, făcându-mi semn să o urmez.

Mă simt ca în filmele alea penibile, în care principala protagistă face parte dintr-o famile foarte bogată.

"Bună ziua domnișoară Nicolle, ea este ea este domnișoara Ivy.", face Roxana prezentările, apoi pleacă. Eu mă uit la Nicolle, și rămân în același loc.

Nicolle este brunetă. Are ochi căprui, de o nuanță asemănătoare cu părul, tenul măsliniu se combina perfect cu buzele rozalii. Arată superb.

"Hey, ia loc.", spune aceasta și-mi zâmbește. Apoi revine la mâncat. Mă așez și eu, în fața mea găsinduse acum o farfurie în care era aranjat sofisticat salată cu ton. Aș fi preferat veșnicile mele cereale cu lapte, dar fie.

"Știi îmi pare rău de ceea ce ți s-a întâmplat.", rupe Nicolle tăcerea.

"Crezi că am nevoie de părerea ta de rău? Crezi că părerea ta de rău va schimba ceva?"

Puteți să mă numiți toantă, nesuferită, țicnită, nu-mi pasă. Eu doar sunt sătulă să aud părerile de rău ale tuturor. Și nu am degând să las să-mi intre nimeni pe sub piele.

"Nu, eu doar încercam să...", începe să spună dar i-o tai eu.

"Nu trebuie să încerci, trebuie să faci.", chiar nu vroiam să aud scuze penibile.

"Hey drăguță, am prins ideea că nu ai avut o viață prea frumoasă până acum, dar nu trebuie să te iei de mine. Nu este vina mea că eu am avut o viață mai bună."

"Faci cumva un apropo? Mă faci cumva geloasă?"

"Pentru o biată fată adoptată, ai cam multe fițe nu crezi?"