Vreau să public coperta volumului 2, care vine împreună cu prologul. Eu sper că mai este cineva aici.
Eu vroiam să postez în premieră volumul 2 la 9 iulie. Dar dacă dorește cineva să apară mai devreme să îmi spună în comentarii o dată la care vrea să apară. Și deasemenea aș vrea ca cei care sunt interesați, și vor să citească volumul doi să lase un comentariu. Mulțumesc anticipat.
Actualizat 1:36 în noapte, 28 decembrie: Uitaţi tot ce-am spus mai sus. Voi începe volumul doi chiar în noaptea de revilion, va fi un mic micuţ cadou din partea mea pentru voi, şi voi posta în fiecare vineri seara, sau sâmbătă dimineaţa aşa cum obişnuiam să fac. Probabil vă întrebați ce m-a făcut să fac asta. Ei bine în jur de 15 minute în urmă în localitatea în care stau eu a avut loc un cutremur foarte puternic şi lung. Şi ca să fiu mai explicită aici nu obişnuiau să fie cutremure mai deloc. Acolo un cutrem la 2-3 ani. Dar şi alea erau foarte scurte şi de multe ori nici nu le simţeam. În ultimul an au început să fie mai multe şi de câte zeci de ori mai puternice. Nu ştiu cum este pentru voi, poate voi fiind din alte zone sunteţi deprinşi cu cutreme, dar pentru mine nu este frică mai mare decât asta. Adică imaginațivă doar. Eu stând la bloc, la etajul trei, atunci când are loc un cutremur că aud cum mi se dischid dulapurile, te ţii de perete dar simţi cum se mişcă, stai înghesuită sub cea mai puternică uşă cu întreaga ta familie, iar să ieşi nu este cea mai bună opţiune, pentru că toţi ştim că în bloc cel mai puțin rezistibile sunt scările şi rişti să rămâi prins acolo. Toţi ce poţi face este să stai şi să te rogi, şi brusc minutele trec atât de greu, şi brusc nu-ţi pasă de trecut, prezent, viitor, de şcoală, pretestări, examene, şi de profa de istorie pe care o urăşti, nu-ți mai pasă ce vei face mâine, cum să-ţi aranjezi viitorul. Îţi pasă doar să mai existe un "mâine." Probabil co să spuneți că dramatizez dar eu sincer mă tem să mor înainte să termin povestea deci da, voi începe să scriu mult mai devreme decât am avut eu în plan iniţial. Probabil că voi veţi vedea asta mâine dimineaţă când voi şi posta partea asta, şi aş vrea să ştiu dacă mai este cineva pe aici şi dacă va citi cineva volumul doi.
PROLOGUL:
Uneori să pleci nu este unica opține, dar este cea mai ușoară. Iar atunci cînd ești o lașă ca și mine îți este mai ușor să pleci departe și să-ți începi viața din nou, decît să rămîi și să-ți rezolvi problemele.
Cînd pleci crezi că făcînd asta scapi de probleme, dar defapt nu este deloc așa. Probleme sunt oriunde, iar tu nu le poți ocoli cît de mult n-ai vrea.
Ceea ce nu știam eu este că plecînd, nu am scăpat de probleme și trecut. Dimpotrivă mi-am cauzat probleme de un catralion de ori mai mari. Acolo unde trecutul se ciocnește cu prezentul izbucnește un război.
Viața este așa o curvă, cînd crezi că nu poate fi mai rău, atunci îți mai dă o palmă pentru ați demonstra contrariul.
"Te voi iubi pînă cînd Tom îl va prinde pe Jerry."
"Promiți?"
"Promit."
Trecutul devine istorie pe care n-o poți ignora.
Amintirea ori o accepți ori te omoară.
Iar sentimentele nu dispar pur și simplu, doar se ascund bine, într-un locușor retras din sufletul tău, așteptînd momentul potrivit. Iar cînd momentul potrivit apare, apar și ele.
Doar că uneori este mai greu să le accepți.
Coperta realizată de @AlexandraAlle870, căreia îi mulțumesc foarte mult.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
