Frate sau iubit

XII

Nu stiu daca mai citeste cineva dar lectura placuta. A da si va rog sa nu intrati in panica ( o sa intelegeti cind o sa ajungeti la finalul capitolului amintițivă de capitolul special).

"Mamă...", spun şocată

"Mamă de ce nu ne-ai spus? De ce a trebuit să aflu de la curva aia?"

"Justin, am vrut sa-ti spun, sa spun amindurora. Dar nu puteam sa vin pur si simplu sa va spun asta. Nu stiam cum sa o spun. Ivy inca nu era obisnuita cu noi, iar daca ar fi aflat si asta ar fi fost si mai rau. Si plus la asta va readuc aminte ca inca nu este sigur ca asta este adevarat. Imi pare rau, si imi cere scuze de la amindoi in special de la tine Ivy, trebuia sa nu ma dau batuta."

"Iti pare rau? De ce? Pentru ca am avut ce-a mai oribila copilarie. Pentru ca nu am avut parte dragoste parinteasca. Pentru ca nu am avut o mama care sa-mi fie alaturi? Pentru asta?, spun printre lacrimi. "Sau pentru ca m-ai lasat sa ma indragostesc de fratele meu. Pentru ca am avut o relatie cu fratele meu. Iti dai seama cum ma simt? Puteai sa ne spui pina la urma tu nu porti nici o vina. Era sa te inteleg. Imi pare rau dar eu plec. Mi-a facut placere dar eu ma intorc la orfelinat., spun ridicindu-ma de pe canapea.

"Stai. Te rog...", spune slab. "Stiu ca trebuia sa va spun, si da asta este greseala mea, dar... Dar te rog sa nu pleci. Inteleg ca nu vrei sa stai aici. Poti lua apartamentul meu din canada, poti sta acolo. ", spune apropindu-se de mine. "Te rog Iv, nu pot sa te pierd si a doua oara, te rog", spune imbratisindu-ma, plingind pe umarul meu. La darcu. O imbaratisez. De ce trebuie eu mereu sa fiu in ipostaza asta. De ce eu trebuia sa-i inteleg pe toti, de ce nimeni nu intelege cat de prost ma simt. Nimeni nu intelege ca in cazul asta cel mai mult de suferit am eu. De ce eu trebuie sa fiu cea pe a carui umar se plinge cind este clar ca eu ar trebui sa stau si sa pling pe umarul cuiva.

"Fie. Ramin. Acum daca ma scuzati eu plec in camera mea. Sunt obosita.", Justin vine si o ia pe Pattie de pa mine, eu fiind libera sa plec. Nu am iezitat.

S-au intimplat atat de multe azi. Am aflat atitea lucruri noi. As vrea ca Pattie sa fie mama mea. Ea chiar nu are nici o vina in legatura cu abandonarea mea. Se pare ca am invinuit-o atitia ani pe nedrept. Insa nu vreau ca Justin sa fie fratele meu. Ma simt ca intr-un cliseu. As vrea sa inchid ochii si sa dispar. Sa se termine tot. As vrea sa ma trezesc din cosmarul asta, insa din pacate asta nu este un vis, cosmar, ci realitatea... crunta realitate. In aceste minute as vrea sa nu ma fi nascut niciodata, as vrea sa fi murit in acel incendiu. Este totul atit de complicat, si daca asta ar fi un fiml m-as opri aici, si asa lua altul mai fericit, daca asta ar fi o carte nu as mai citi mai departe, daca ar fi un joc, nu as juca mai departe. Dar asta nu este un film, carte sau joc, este viata mea. O viata care se joaca prea dur cu mine. Nu am avut niciodata o viata fericita, era plina de lacrimi, de suferinta. Iar apoi un pic de lumina s-a presarat, atunci cind am fost adoptata. Un pic de fericre de care sa ma tin ca sa pier. Dar pentru ce, ca mai tirziu sa-mi fie luata, si inlocuita cu si mai multa suferinta. Pentru mine asta este o lovitura prea dureroasa pentru mine. Era trecut de 10 PM, cind mi-am terminat sirul gindurilor mele. Nu vreau sa dorm nu am cum sa adorm. Voi merge putin in curte. Dar decid sa trec pe la bucatarie sa-mi iau ceva de baut.

"Ivy, ce faci? De ce nu dormi?", ma intreaba Pattie, cind intru in bucatarie, se pare ca nici ea nu doarme.

"Nu pot dormi.", spun simplu luindu-mi un pahar, si pachetul de suc din frigider

"Ivy, chiar imi pare rau pentru tot ce ti se intampla."

"Pattie este in regula, intr-un fel nu este vina ta", spun asezindu-ma la masa.

"Trebuia sa-ti spun."

''E ok, Pattie", stiu ca ar trebui sa-i spun mama, dar nu pot sa trec asa repede. "Erm... Pattie... um... ce nume mi-ai fi dat?"

"Jenifer"

"Neah... imi place mai mult Ivy.", spun incercand sa inveseles un pic atmosfera, ea doar zimbeste slab

"M-as bucura sa fii fiica mea."

"Da, si eu.", spun sorbind din paharul meu cu suc

"Ce vei face cu Justin?"

"Nu stiu, este destul de complicata treaba, sa speram ca totul se va remedia de la sine. Si daca testul va fi negativ? Ce se va intimpla?"

"Nu se va intaimpla nimic. Vom trai mai departe asa cum am facut-o pina acum. Tu oricum ramai fiica mea. Iar testul ADN doar va va asigura relatia ta cu Justin."

**********

"Neta surioara.", imi deschid ochii si il vad pe Justin uitindu-se la mine. Ma intristez un pic la apelativul folosit, imi placea mai mult "iubito", dar ma bucur ca el trecut atat de repde peste situatia asta. Mi-ar fi ingreunat situatia.

"Neata fratioare.", spun accentuind ultimul cuvint

"Vreau sa te pregatesti, pentru ca intr-o ora plecam la clinica", spune cu o voce joasa ultima parte

"Bine.", spun slab

"Hey, totul va fi bine. Da?"

"Da. Nu este capat de lume."

"Asta este fata mea", spune ciufulindu-mi parul

"Justin.", protestez eu, aranjindu-mi parul, cel putin incercam. Risul colorat a lui Justin a umplut toata camera

"Justin tu nu trebuia sa fii inturneu?", remarc eu in timp ce scotoceam prin sifonier dupa niste haine.

"Lasa asta, aveam treburi mult mai importante de facut acum."

***************

"Am luat toate analizele necesare, testul va fi gata, intr-o saptamina.", ne anunta o asistenta

"Bine, multimim.", spun dupa care parasim clinica impreuna cu Justin

***********: Dupa o saptamina

Justin's pov:

A venit si ziua asta blestemata, in care testul va fi gata. Imi doresc din tot sufletul meu ca Ivy sa nu fie sora mea. Imi este teribil de frica.

"Justin va fi bine.", aud vocea blinda a lui Ivy

"Stiu.", spun frustrat, contucind mai departe. Nu vreau ca starea mea sa o influenteze si pe a ei. Chiar daca sunt sigur ca si ea este foarte emotionata.

Ivy's pov:

A trecut o saptamina decind am aflat adevarul. Am petrecut o saptamina grozava ca fiica mama, cu Pattie. M-am obisnuit deja cu ideea ca ea este mama mea, dar nu m-am obisnuit si cu ideea ca Justin este fratele meu. Nu vreau, si nu pot sa accept asta. Sper doar ca amaritul ala de test sa fie negativ, dar am o presimtire proasta in legatura cu asta.

"Buna ziua.", ma adrezez asistentei de la registratie

"Buna ziua, va pot ajuta cu ceva."

"Am facut un test ADN, o saptamina in urma, si am venit dupa rezultate."

"Numele si prenumele?"

"Ivy Mallet si Justin Bieber.", spun inghitind in sec, frecindu-mi miinile.

"Am gasit, poftim", spune intinzindu-ne plicul

''Multumesc.", spun luindu-l. Ne-am departat putin apoi cu mainile tremurind l-am deschis.

"Ce este acolo?", intreaba Justin frustrat de toata situatia

"Suntem compatibili 80%, Justin sunte frati.", spun sec