Frate sau iubit

XXIX

"Adică voi ați ştiut, da?", spun cu o voce tremurîndă. "Da?", continui cu o voce mult mai dură. "Voi toţi ați ştiut, iar mie nu mi-ați spus nimeni nimic!!", strig la ei.

"Ivy eu nu ştiam cum să-ți...", spune Zayn dar îl întrerup.

"Nu ştiai ce? Nu ştiai cum să-mi spui? Simplu... Ivy eu sunt fratele tău.", spun ultima parte imitîndu-i vocea.

"Uite ştiu că am fost un laş, iartă-mă."

"Gata sunt sătulă.", spun luîndu-mi mîna din a lui Niall, care mi-o ţine de ceva vreme. "Plec de aici."

"Nu.", spune Niall destul de dur, şi mă prinde din nou.

"Ce?"

"Nu pleci nicăieri.", spune apăsat şi dur.

"Ce? Cine te crezi tu să-mi spui ce să fac?", mă răstesc la el.

''Ivy, are dreptate, te duci acum în camera ta.",spune Liam.

"Liam, ştii că țin la tine.", spun calma. " Dar NU.TE. BĂGA.", strig la el.

"Ivy te rog dute în camera ta, fă un duş, linişteştete.", spune Niall blînd.

"Bă, voi v-ați lovit la cap. Sunt majoră, m-a-j-o-r-ă. Fac ce vreau, şi dacă vreau să plec, atunci plec."

"În camera ta, acum !", strigă Zayn la mine.

"Cine darcu te crezi?", mă răstesc eu la el.

"Fratele tău.", se răştete şi el la mine.

"Frate pe dracu.", rîd ironic. "Eu am un singur frate şi ăsta este Justin. A stai, nici el nu este fratele meu, testele au fost greşite. Tîmpitul era să moară din cauza unui test greşit.", spun eu, apoi cînd realizez ce tocmai am scos pe gură, îmi duc mîna la gura. Şi atunci ma lovit.
Iată ce îmi lipsea mie. Iată ce nu se lega.

"Şi-a amintit.", şopteşte Louis.

"Ivy te rog să mergi în camera ta, şi să te calmezi. Ultima dată cînd ai plecat în starea asta, ştii şi tu ce s-a întîmplat.", spune Zayn mai calm.

"Iubito hai să mergem.", spune Niall şi mă ia de mînă. Eram prea şocată de noile amintiri, ca să-mi dau seama că Niall mă tîrîse pînă în camera mea. M-a dus în baie şi a pornit apa să curgă în cadă. Apoi a adăugat spumantul meu cu aromă de trandafiri.

"Uite ți-am adus nişte haine mai comfortabile. Te las să faci o baie pentru a te linişti. Eu te voi aştepta în cameră.", spune după care iese dîndu-mi mie intimitate.

Mă debarasez de hainele pe care le purtam, şi apoi le pun în coşul de rufe. Am intrat în cada plină cu spumă. Acum totul se leagă. Casa care îmi tot apărea mie în amintiri era casa lui Justin. Iar femeia aia drăguță, era Pattie mama mea adoptivă. Acel cineva care îmi lipsea mie atat de mult, era Justin.

"Niall!!", strig eu.

"Ce?", mă întreabă acesta din tocul uşii.

"Vrei să stai cu mine?"

"Da, desigur.", spune şi se pune jos lîngă cadă. Era şi el derutat, se vedea pe fața lui. Şi el era surprins de apariția fratelui meu Zayn.

"Vrei să-ți spăl părul?", mă întreabă Niall blînd.

"Dacă nu te deranjez.", spun cu jumătate de glas.

"Nu, chiar deloc. Nu înţeleg mereu cînd vreau să fac ceva mă întrebi dacă nu mă deranjezi.", spune în timp ce îmi umezeşte părul cu jetul de apă. "Tu nu mă deranjezi niciodată." [N/A: Cuvintele astea mi-au fost spuse cîndva de un băiat care azi nici măcar nu mă salută. Dacă l-aş suna probabil nu mi-ar răspunde, iar dacă i-aş scrie un mesaj, sigur mi-ar răspunde abia după vreo cîteva luni. După cum se pare "niciodată" pentru cineva ține doar cîteva luni.]