From End - Volumul 1

Capitolul 3 - "Ai simtit vreodata..."

RELATAREA MAIEI

Dupa ca m-am trezit, tata ma anuntat ca avem ceva de discutat. M-am schimbat in niste haine lejere si am coborat la parter, unde tata pregatea micul dejun.

-Maia, sti bine ca am zis ca avem ceva de discutat ! spune acesta agitat
-Da ! spun gustand din cereale
-Ti sa te anunt ca...Ema se va muta la noi ! spune ezitand o clipa apoi spune dintr-o data
-Aham...Pai si Ross ? S-a hotarat sa il lase in santuri pentru ca o facea nebuna ? spun razand
-Nu. Ross s-a mutat si el in alta casa si m-am gandit ca Ema ar putea sta la noi sa nu fie singura !
-Tata, deja va cunoasteti de putin timp si o aduci in casa ?! Daca ne va jefui ? spun incercand sa nu ma pocneasca rasul
-Maia... Eu si Ema ne cunoastem de... De doi ani ! spune uitandu-se in jos evitandu-mi privirea
-Poftim ?! Si mie de ce nu mi-ai spus ?! Dar sti ceva, nici macar nu imi pasa ce faci cu viata ta ! spun enervata si plec in camera mea

Ma duc in baie, iau o lama si incep sa imi tai o vena de la mana stanga. Ma asez pe gresia rece si incep sa plang. De la plecarea mamei, sa plang e ceva obisnuit. In fiecare zi se mai rupe ceva din mine. Vreau sa plang toate lacrimile, sa-mi sec sufletul. Vreau sa nu mai simt nimic atunci cand ma priveste. Lupta spre bine s-a innecat in ochii mei. Drumul spre Iad e pavat cu intentii bune...

Dupa cateva minute cand sangele se scurgea pe podea, m-am ridicat si m-am badajat. Am ajuns in pat si mi-am deschis laptop-ul. Am aruncat o privire peste ce mai era nou si apoi am auzit ca Ema a ajuns. Am luat din dulap un hanorac pentru a-mi ascunde bandajul si m-am dus la parter unde am vazut-o pe Ema ca vorbea cu tata si pe Ross ca aducea niste bagaje. Coboram sfioasa pe scariile acoperite cu un covoras pufos crem, pana Ema ma observa :

-Maia ! Buna ! Ce faci ? ma intreaba bucuroasa
-Buna ! Bine...Tu ? intreb eu cu un zambet fals
-Bine ! Ma bucur nespus de mult ca vom locui impreuna si sper sa ne putem cunoaste mai bine ! spune plina de entuziasm
-Si eu ! raspund si imi intorc privirea catre Ross
-Voi doi duceti-va sus ! Noi mai vorbim ! spune tata si eu il invit pe Ross sus

Ajungem in camera si ne punem impreuna pe patul meu pufos. Dupa ce vorbim o perioada, Ross imi ia mana in mana lui. Pentru o secunda raman socata si apoi realizez ce vroia sa faca. Imi ridica maneca si observa bandajul.

-Iar ? ma intreaba trist
-Nu e treaba ta ! spun indiferenta si imi trag mana
-Maia ?! imi spune dezamagit
-Ce e ?
-De ce mai faci asta ? Nu intelegi ca iti face rau ?
-De ce te intereseaza ? Si pana la urma si tu iti faceai asta si eu nu veneam sa iti spun sa nu o mai faci !
-Eu am intrebat primul !
-Bine...Te-ai intrebat vreodata cata durere se ascunde in spatele unui zambet de al meu ? Cate dezamagiri il inneaca uneori ? Cred ca sunt o adevarata actrita : am invatat sa ascund durerea, iubirea, dezamagirea de lumea exterioara... Sti momentul acela in care iti vine sa plangi si te doare ceva ce nu este o parte a corpului, dar totusi te doare...Momentul in care te doare capul de la cat te-ai abtinut...si pana la urma rabufnesti si plangi incontrolabil, respirand al dracu' de greu printre lacrimi si tot ce vrei e doar sa plangi intruna...Ai simtit vreodata cum sufletul tau era in genunchi ? Cand simteai ca te sfarsesti ? Cand inima ta abia de mai batea...si ochii tai erau tristi si plini de lacrimi ? Ai simtit ca pana si cand iti inchideai ochii lacrimile tot curgeau ? Sunt seri in care adorm plangand si nimeni nu isi dadea seama..dar e ok... Sunt momente in viata mea cand ascund in spatele unui zambet toate lacrimile pe care ochii tai vor sa le planga... Sunt unul dintre ingerii care vrea acasa ! Acel moment cand trebuie sa inspiri adanc inainte sa vorbesti pentru ca esti foarte aproaoe sa izbucnesti in lacrimi...spun si lacrimile isi fac aparitia
-Esti bine ? ma intreba uitamdu-se cu mila
-Da !
-Esti sigura ?
-Da.
-Minti ?
-Da ! spun si se apropie de mine luandu-ma in brate

Plangeam pe umarul unui necunoscut. Asa e pentru mine. Nu il cunosc de cat de doua zile, nu stiu nimic despre el...desi in bratele lui ma simt protejata, e doar un STRAIN !
Ma indepartez usor de el si imi sterg lacrimile. Ma privea bland si afectuos... Nu observam prea des astfel de priviri...

-De luni iar la scoala ! imi zice taind linistea
-Da. Tu la ce liceu inveti ? il intreb curioasa
-La acelasi unde inveti si tu, doar ca nu ne-am observat pana acum ! imi spune cu un mic zambet pe fata
-Aha... spun si privesc in jos
-Eu trebuie sa plec..Ma intalnesc cu Bryan si baietii. Daca vrei si poti scapa te asteptam ! imi spune
-Bine ! Nu prea am chef de iesiri !
-Bine ! Ne vedem ! Si te rog, promite-mi ca nu mai faci nimic ! Vin maine si te controlez si pe acolo unde nu am voie ! spune si incepe sa rada eu alaturi de el...Nu glumesc ! spune si se opreste brusc devenind serios
-Am inteles !
-Am zis sa promiti ! Nu ca ai inteles !
-Promit !
-Daca gasesc ceva maine..o zgarietura cat de mica..si aia facuta din gresala te spun parintiilor nostrii !
-Ai nostrii ? spun confuza
-Aham..
-Tata..off...tata stie ca ma tai ! spun ezitand
-Poftim !? Sti ceva nu mai plec nicaieri ! Cum stie si nu face nimic in legatura cu asta ? spune ingrijorat punand mainile pe genunchii mei
-Pur si simplu ! Nu face nimic ! spun dezamagita

Se uita pur si simplu la mine si nu zicea nimic timp de cateva minute... Mi se face si mila de el... Nu stiam daca e socat sau daca trebuie sa o chem pe mama lui...

-De cat timp faci asta ? ma intreaba aratand spre mana
-De doi ani.
-Wow ! Trebuie sa te opresti !
-Nu pot ! As ceda !
-Off...Hai, pune-te sa dormi ca e tarziu... Noapte buna ! Si te rog, nu vreau sa te controlez, am incredere in tine ! spune si pleaca

Ma gandesc la toata seara. Ce am vorbit cu Ross, cum m-am simtit in bratele lui..Caldura aceea imi lipsea de cand mama a plecat, dar in fine... Am de gand sa fiu impreuna cu Bryan..E genul de tip rau si imi place de el de mult timp, dar el deabia acum cateva luni mi-a spus ca ma place..si ma intrebat daca vreu sa fiu prietena lui si i-am zis ca ma gandesc... Dar eu vroiam sa zic da inainte sa termine, dar nu am vrut sa par disperata... Ma duc pe balcon si incep sa fumez cateva tigari apoi m-am bagat la somn caci eram obosita...

_______________________________________________________________________

Heyy !
Gata si acest capitol ! Sper sa va placa !
Scuze pentru eventualele greseli !
Ne vedem curand cu urmatorul capitol ! Va iubesc si va multumesc ! :) :*